Despre expuneri greșite și... portrete high-key

Expunerea corectă reprezintă probabil cea mai importantă condiție pentru o fotografie reușită. Înainte de a putea vorbi de compoziție, subiect și alte considerente artistice, ceea ce ne interesează este să vedem lucrurile redate în imaginea noastră în lumina optimă. Am prezentat aspectele teoretice legate de expunere în episodul 5 al cursului foto, astfel că nu voi reveni asupra detaliilor tehnice.

Ce voi evidenția însă este faptul că, de regulă, a supra- sau subexpune o imagine este considerată o greșeală flagrantă, pe care nici cea mai reușită compoziție nu o mai poate salva... nici nu ar avea cum o face, dacă nu vedem bine ce e acolo. Iar dacă în cazul fișierelor RAW mai avem speranțe să recuperăm îndeajuns de multe detalii din zonele arse (sau, din contră, prea întunecate), dacă am fotografiat doar JPEG ne putem lua adio de la poza respectivă.

...Mai puțin în situația în care vom aplica vorba programatorilor, "It's not a bug, it's a feature", cu alte cuvinte să prezentăm o imagine cu expunerea diferită ce cea uzuală nu ca pe o greșeală, ci ca reprezentând intenția noastră inițială, de a atrage atenția doar asupra anumitor elemente prin devierea expunerii și de a le elimina pe celelalte. Probabil că pornind de la unele experimente pentru determinarea expunerii corecte s-a ajuns și la genul de portrete cunoscute ca high-key, imagini vizibil supraexpuse, în scopul eliminării tuturor detaliilor irelevante de pe fața subiectului nostru și a reducerii chipului său doar la câteva trăsături esențiale.



Imaginea de mai sus a fost realizată la 1/160 sec., f/2,8, ISO 200, în lumina soarelui, plus a blitz-ului Nikon SB-700 declanșând în modul TTL. Evident că a fost prea multă lumină pentru a o expune corect... mi-a plăcut însă cum din imagine se distingeau doar ochii și buzele, astfel că am decis să-i mai acord o șansă și să o mai prelucrez.

Deschizând fișierul RAW de două ori, am încercat în primă etapă să cresc saturația ochilor și a buzelor, iar la doua procesare, să elimin toate detaliile irelevante de pe fața domnișoarei portretizate. Am suprapus imaginile, după care aplicat măști de straturi pentru a păstra doar ce îmi doream din fiecare dintre ele.

Notă: nu am pretenția că aș fi realizat o fotografie reușită (deși, altfel, am avut destule imagini excelente din ședința foto respectivă), din contră, a fost un cadru cu probleme serioase... ce am dorit însă a fost să vă prezint cum, prezentat în mod favorabil și cu o editare judicioasă, putem salva chiar și imagini ce păreau în primă fază compromise. Desigur, e de dorit să facem dintru început poze bune, dar merită să avem în vedere toate posibilitățile de a le prezenta (și manipula software), pentru orice eventualitate .