Mirrorless, smartphone, aparat compact sau DSLR? Olympus OM-D E-M10 vs iPhone5S, Nikon D800, P7100 si D90

Dacă în urmă cu 5-6 ani răspunsul la întrebarea ce aparat să alegem era simplu, un aparat de dimensiuni superioare asigurând și performanțe pe măsură, cu timpul evoluția tehnologică a schimbat datele problemei. Astfel, în prezent întâlnim aparate compacte de clasă profesională, ce pot servi cu succes ca echipament de backup pentru fotoreporteri, dar și aparate mirrorless cu o calitate a imaginii și o viteză de reacție comparabile cu ale DSLR-urilor, dar într-un corp mai compact, cu o greutate sensibil redusă. Și smartphone-urile au evoluat considerabil, ajungându-se chiar ca unii artiști fotografi să realizeze întregi expoziții cu nimic mai mult decât un iPhone.

Un vechi proverb al fotografilor spune că adeseori cel mai bun aparat e cel pe care îl ai la îndemână - și, aș adăuga, ești dispus să îl iei cu tine. Degeaba ai investit zeci de mii de lei într-un full-frame cu grip, obiective cu f/2,8 constant și un trepied cu picioare din bazalt, dacă greutatea lor excesivă te face să le lași acasă în cele mai multe ocazii. (Vorbesc aici din proprie experiență, în afară de trepiedul din bazalt mi-am cumpărat suficient de multe jucării foto pe care le folosesc rar, din cauza greutății ce le face incomode pentru o plimbare de dimineață până seara).

Nu de puține ori am preferat să las DSLR-ul full-frame Nikon D800 acasă, luând cu mine mai ușorul D90... iar în situațiile în care fotografia nu constituie principala activitate a zilei, ci e doar un complement al ieșirii respective, iPhone-ul se dovedește arhisuficient, cel putin cat timp nu te deranjeaza existenta unei singure focale, cea de 29 mm.

Așadar, în prezent pentru călătorii cel mai bun compromis performanțe foto - greutate par să-l aibă aparatele mirrorless: oferă senzori de dimensiuni mai mari decât aparatele compacte și smartphone-urile, la o greutate de cca. jumătate din cea a unui DSLR de nivel mediu, având în plus numeroase funcții de conectivitate și interacțiune cu aplicațiile mobile, astfel încât pur și simplu nu mai simțim lipsa unui calculator când petrecem câteva zile departe de casă, putând nu doar partaja, ci și edita fotografiile noastre direct de pe smartphone.

În plus, numeroși artiști fotografi ajung să recomande aparatele mirrorless - în special cele cu senzor micro 4/3, Olympus și Panasonic - pentru fotografia de stradă, unde niciodată nu poți fi prea discret. Astfel, e preferabil să folosești un aparat care să nu iasă excesiv în evidență și care să te recomande mai degrabă drept turist decât drept reporter. (Și, dacă suntem atenți pe stradă vom observa că numeroși turiști vest-europeni au aparate mirrorless, mici și ușoare, chiar dacă pentru ei nu ar reprezenta o problemă prețul unui DSLR full-frame).

Iar în condițiile în care cineva apropiată mie și-a achiziționat de curând un Olympus OM-D E-M10, am profitat de ocazie pentru a-l testa, pe parcursul câtorva ieșiri, comparativ cu aparatele mele. Astfel, am putut vedea cum se comportă un aparat mirrorless de clasă medie, cu un preț decent (în prezent, Olympus E-M10 e 1999 lei în oferta F64, cu obiectivul kit 14-42 mm), la fotografierea acelorași scene ca și cu un smartphone de clasă medie-superioară, Apple iPhone 5S, un DSLR de nivel mediu, dar care începe să-și arate vârsta, Nikon D90, un DSLR profesional full-frame, cu cea mai mare rezoluție din gama Nikon, D800 și cu aparatul meu foto compact cu reglaje manuale, din seria Performance de la Nikon, P7100.

Să analizăm, rând pe rând, imaginile de test, pe categorii:

Fotografia de peisaj urban: Apple iPhone 5S vs Olympus OM-D E-M10

iPhone 5S, 1/2,933 sec., f/2,2, ISO 32


Olympus OM-D E-M10, 1/800 sec., f/10, ISO 800

Lăsând la o parte faptul că, din același punct de stație, iPhone-ul a avut un unghi de cuprindere ceva mai larg (iPhone 5S vine echipat cu un obiectiv cu focala de 29 mm, pe când Olympus-ul testat era echipat cu un obiectiv fix Sigma de 19 mm f/2,8 (echivalentul a 38 mm în formatul full-frame), observăm plaja dinamică mai bună a iPhone 5S-ului, care reușește să redea corect atât zonele construite, cât și cerul înnorat din imagine, pe când Olympus-ul are tendința să supraexpună ușor în zona de cer, dar și pe sacii de moloz din partea dreapta-jos a imaginii.

Pe de altă parte, Olympus-ul a reușit să conserve mai bine detaliile din zonele de umbră, iar detaliile fine din zonele unde cablurile electrice se suprapun peste frunzișul din fundal sunt sensibil mai bine redate.

Fotografierea unui apus de soare. Nikon P7100 vs Olympus E-M10

Nikon P7100, 1/2000 sec., f/8, ISO 200. Să precizăm că f/8 e cea mai închisă diafragmă disponibilă pe aparatul compact Nikon P7100.


Olympus E-M10, 1/2000 sec., f/8, ISO 200

Atât în ce privește granulația pe suprafețele uniforme de culoare, cît și aberațiile optice și cromatice, Nikon P7100 și trădează apartenența la clasa aparatelor compacte.

În primul rând, senzorul de mici dimensiuni (1/1,7" sau 7,44 x 5,58 mm) pur și simplu nu poate concura cu senzorul micro-4/3 de pe mirrorless-ul Olympus, cu dimensiuni mult mai generoase (17,3 x 13 mm, deci cu o suprafață de peste 5,4 ori mai mare decât a aparatului compact, fie el și de clasă profesională).

Nici în ce privește calitatea sistemului optic, Nikon P7100 nu face față concurentului său de dimensiuni mai mari, limitările obiectivului său integrat fiind imediat vizibile, sub forma reflexiilor parazite și a formei mai colțuroase a soarelui, absente din fotografia realizată cu Sigma 19 mm f/2,8. (Să nu uitpm totuși că nu am avut ocazia de a testa un obiectiv produs de Olympus, ci un Sigma pe monură micro-4/3, deci e posibil ca performanțele celor oferite de însuși producătorul aparatului să fie diferite).


Olympus OM-D E-M10, 1/400 sec., f/22, ISO 200

În plus, unul din avantajele aparatelor cu obiective interschimbabile, față de aparatele compacte și smartphone-uri, este posibilitatea fotografierii la diafragme extrem de închise, ca f/22. Putem obține astfel efecte ca apariția razelor conturate clar în jurul soarelui, lucru ce ar fi pur și simplu imposibil la diafragma minimă f/8, disponibilă pe P7100.

Testul granulației. Nikon D90 vs Olympus E-M10

Imaginea realizată cu Olympus-ul e cea din stânga, iar cu Nikon D90-ul, în dreapta. Parametrii EXIF au fost aceiași, 1/10 sec., f/4, ISO 1600.

Dată fiind vechimea D90-ului, am preferat să nu exagerez în creșterea sensibilității ISO; am considerat totuși că ISO 1600 este o valoare îndeajuns de ridicată pentru a permite fotografierea scenelor urbane din mână, păstrând în același timp granulația în limite rezonabile pentru un DSLR lansat, totuși, în urmă cu 8 ani.

Rezultatele însă sunt grăitoare de la o poștă, Olympus E-M10 (un aparat lansat în 2014) producând o imagine mult mai puțin afectată de granulație, în pofida senzorului cu dimensiuni ceva mai mici decât ale D90-ului (format APS-C, 24x16 mm). Acest lucru dă senzația unei fotografii mult mai bune și mai clare. Deși imaginea obținută cu D90-ul nu a fost post-procesată, granulația în exces poate da senzația aplicării unui tratament de sharpening excesiv, cel puțin la prima vedere.

Tom Degețel vs Godzilla. Olympus OM-D E-M10 vs Nikon D800
Veți spune probabil că nu e cinstit să compari un apărățel cu senzor micro-4/3, cântărind 396 grame, cu un monstru full-frame, cu o greutate mai mult decât dublă. Dar tocmai greutatea sensibil mai mică a aparatului mirrorless e cea care ne poate tenta să-l achiziționăm, în special dacă avem deja un model profesional.


Olympus OM-D E-M10, 1/200 sec., f/8, ISO 200


Nikon D800, 1.640 sec., f.8, ISO 200

De remarcat că ambele aparate au fost în modul A (Prioritate de diafragmă), Olympus-ul alegând însă un timp de expunere sensibil mai lung pentru fotografierea aceleiași scene. Dacă această supraexpunere a dus la conturarea mai bună a detaliilor din zona de iarbă, per total ea este dezavantajoasă, imaginea având un aer mai spălăcit, cu culori mai fade. Per total, așadar, imaginea realizată cu Nikon D800 e sensibil mai bună (să nu mai vorbim aici de rezoluția mai mult decât dublă, ce permite crop-uri mult mai strânse, în cazul în care am dori să extragem unele detalii semnificative).

Nimic nu ne împiedică însă să ne afișăm histograma pe ecranul Olympus-ului (lucru posibil atât pe LCD, cât și în vizorul electronic) și să ajustăm apoi expunerea, după preferințe. E de apreciat că, spre deosebire de cazul DSLR-urilor Nikon sau Canon, pe aparatul mirrorless Olympus OM-D E-M10 tot ce trebuie e să acționăm una din rotițele de control pentru a ajusta compensarea expunerii, nu e necesară apăsarea unui buton concomitent cu acționarea rotițelor de control. Simplu, rapid și intuitiv.

Concluzii

Olympus OM-D E-M10 e un aparat care, pentru dimensiunile sale, oferă perofrmanțe mai mult decât decente. În plus, prețul său, comparabil cu al DSLR-urilor pentru începători, îl face extrem de atractiv, mai ales dacă ne dorim mai multe rotițe și butoane personalizabile pentru controlul manual decât ne oferă DSLR-urile entry-level.

În plus, calitatea imaginii e absolut onorabilă, aparatul remarcându-se drept o excelentă alternativă pentru cei care doresc să-și înlocuiască un DSLR mai vechi cu un model contemporan. (Nu detaliez aici, am scris un articol separat despre interacțiunea Olympus-ului E-M10  cu smartphone-urile cu sistem de operare Android sau iOS).

Practic singurele situații în care am putea avea nevoie de altceva sunt dacă trebuie să facem fotografie comercială, caz în care se impune achiziția unui DSLR profesional, sau pur și simplu nu dorim să luăm un aparat foto cu noi și vom face poze doar cu telefonul .



Olympus OM-D E-M10, 1999,99 lei în oferta f64, cu obiectivul kit 14-42 mm