Poveste (întârziată) de Helloween. Expuneri multiple cu Nikon D90

Îmi amintesc că un clișeu repetat aproape obsesiv cu privire la poezia românească era cel al omului aflat în comuniune cu natura. În linii mari, spiritul uman se identifica cu cel al naturii, care era astfel însuflețită, devenind o entitate distinctă, ce reprezenta mai mult decât o însumare de elemente vegetale și minerale. În fapt, aș critica această viziune a respectivelor genii ai poeziei (mai degrabă ai versificației), argumentând că tot ce au făcut a fost să preia câteva noțiuni din religiile animiste, precreștine.

Însă destulă filosofie... să trecem mai bine la partea fotografică. Pe unele aparate pe film, cum ar fi Smena 8, sau mai recent pe Lomography Konstruktor, este posibilă realizarea unor expuneri multiple: în fapt, declanșările repetate ale obturatorului, fără a face filmul să avanseze, vor avea ca rezultat expunerea cu lumină a aceluiași cadru de film, care va reuni elemente din ambele expuneri, cel de-al doilea suprapunându-se, semitransparent, peste cel dintâi.

Acest lucru e posibil - cu o limită de maximum trei suprapuneri pentru un cadru - și pe DSLR-uri ca Nikon D90, dacă alegem funcția Multiple Exposure din meniul Shooting. Putem astfel realiza compoziții din cele mai interesante, jucându-ne cu expunerea multiplă.

Va trebui doar să fim atenți să nu dublăm unele contururi ca și cum ar fi fost o greșeală de stabilire a unui timp prea lung de expunere și să suprapunem în mod cât mai fericit elementele. Pentru aceasta, cel mai simplu este să ne folosim de poziția punctelor de focalizare, pe care să le luăm ca repere pentru plasarea subiectului din expunerile noastre succesive.

Experimentând cu expunerile multiple în timpul unei ieșiri la pădure, am realizat câteva cadre autoportret, peste care am suprapus solul acoperit de frunzele căzute de toamnă și trunchiurile copacilor, pornind din pământ. Întrucât aveam cu mine doar obiectivul de 60 mm (eram în mijlocul unei ieșiri de fotografie macro), încadrările au fost inevitabil mai strânse dar, cu nițică atenție, e posibilă compunerea unei foto-povești, pe care o puteți vedea mai jos:



Personal, efectul obținut mă duce cu gândul la spiritul celui ce nu mai trăiește, dar continuă să subziste, contribuind la renașterea naturii înconjurătoare, prin însăși materia ce l-a compus... în linii mari, aceasta ar fi povestea pe care v-aș fi spus-o, că tot a fost de curând Helloween-ul.

E posibilă desigur și realizarea unor suprapuneri cu un impact emoțional mai redus, în cazul în care ne oprim doar la frunze și crengi:



În orice caz, facilitatea suprapunerii imaginilor încă de la declanșare e una ce merită pe deplin exploatată... numai idei creative să avem .