Planespotting de buget redus cu teleobiectivul Nikon 55-300 mm f/4,5-5,6

Planespotting-ul, sau surprinderea avioanelor pe pista aeroporturilor, sau cât mai aproape de momentul aterizării, astfel încât în fotografii să poată fi distinse cât mai multe detalii ale acestora, e un hobby ce reunește uneori chiar grupuri măricele de pasionați, care se vor întrerce în surprinderea celor mai reușite imagini cu aparatele de zbor. Mulți dintre aceștia sunt foarte buni cunoscători ai modelelor de aeronave, putând identifica exact marca și generația avioanelor pe care le-au observat.

De la un spotter am aflat o dată că avioanele WizzAir, companie ce și-a lăsat puternic amprenta vizuală asupra acestora, vopsindu-le în mov, sunt toate Airbus-uri A320, fiind mai rentabil a menține în funcțiune un singur model de avioane, de la un singur producător, decât de a avea o flotă mai diversificată. Clujul este deja de ani buni unul din aeroporturile cele mai frecventate de aeronavele WizzAir, acestea deservind numeroase destinații internaționale, astfel că avioanele mov sunt printre cele mai mari ce pot fi zărite pe cerul urbei.

Anul trecut a avut loc inaugurarea noii piste a Aeroportului Internațional Cluj, ocazie cu care acesta a și primit numele revoluționarului pașoptist Avram Iancu. Însă probabil cea mai interesantă schimbare adusă de intrarea în funcțiune a noii piste e cea a traseului parcurs de avioane, la pregătirea aterizării lor pe aeroportul clujean. Noul traseu presupune descrierea unei volte destul de strânse, urmată de survolarea orașului, pe direcția sud-vest - nord-est. Avioanele nu mai trec atât de direct pe deasupra centrului orașului, traseul lor depărtându-se cu cca. 500 metri mai la sud.

Dacă deviația e probabil mai puțin pe placul turiștilor, care puteau admira trecerea câte unui Airbus pe deasupra Pieței Unirii, nu neg că mie unuia îmi convine noua situație, putând vedea WizzAir-urile în trecerea lor mai bine și, desigur, mai mari. Nu puteam așadar să nu pun și teleobiectivul Nikon 55-300 mm f/4,5-5,6 la treabă, pentru a surprinde câteva imagini cu Wizz-ul în zbor.

Dacă înainte trebuia să realizez un crop destul de serios pentru a obține compoziția ideală, de când cu noul traseu al Wizz-ului, lucrurile s-au îmbunătățit simțitor: la 300 mm voi umple cadrul în mod optim chiar fără crop, uneori fiind indicat chiar să reduc focala până pe la 280 mm, pentru a lăsa suficient loc subiectului în direcția mișcării sale (în caz contrar considerându-se că avem de-a face cu o greșeală de compoziție, dacă nu cumva ceea ce dorim să redăm este tocmai ideea de îndepărtare, de părăsire a scenei noastre).

Puteți vedea mai jos un triptic înfățișând zborul Londra-Cluj al WizzAir, pregătindu-se de aterizare pe aeroportul Avram Iancu:



(Clic pe imagine pentru a o vedea la rezoluția originală, pe server-ele Flickr)

Toate imaginile au fost realizate la 1/1600 sec. și diafragma la care obiectivul oferă performanțele sale maxime, f/8, sensibilitatea ISO fiind 200. Nu a fost aplicat niciun crop și nu s-a intervenit asupra imaginilor decât pentru stabilirea balansului de alb și saturației, în Adobe Camera Raw.

Interesant e că, deși nu am folosit niciun filtru pe obiectiv, se poate observa o oarecare vignetare, în special în prima și ultima imagine din serie (cele realizate la cea mai lungă focală, de 300 mm). Pe de altă parte, nu trebuie să uităm că avem de-a face cu cel mai ieftin teleobiectiv din oferta Nikon capabil să atingă focala de 300 mm (în formatul DX, echivalent 450 mm pe full-frame)... mă rog, în ultima vreme acesta nu mai e așa ieftin, prețul său sărind până la 1799 lei (l-am cumpărat pe al meu la începutul lui 2012, plătind undeva la 1070 lei, în cadrul unei promoții de returnare a TVA-ului).

Totuși, Nikon 55-300 mm f/4,5-5,6 rămâne o soluție chiar bună pentru plane-spotter-ul ocazional, oferind o calitate a imaginii arhisuficientă chiar pentru includerea fotografiilor în expoziții.

În continuarea articolului dedicat planespotting-ului de ieri, în care pomeneam de volta pe care o descriu deasupra Clujului avioanele înainte de a se înscrie în coborârea pe aeroportul Avram Iancu, revin cu un nou triptic, înfățișând tocmai această manevră.

Și de această dată e vorba de zborul de Londra al companiei WizzAir, doar că avem de-a face cu un alt avion, diferind o literă din indicativul din partea sa posterioară (în imaginile prezentate ieri, HA-LWN, iar azi, HA-LWB). Deși cu această din urmă ocazie unghiul în care era înclinat avionul nu a oferit aceeași vizibilitate perfectă asupra porțiunii respective de fuselaj, observ că indicativul e trecut și pe ușa trenului de aterizare frontal, fapt ce, mai în glumă, mai în serios, ușurează activitatea spotter-ilor.



Întrucât am dorit să surprind momentul în care avionul virează, a trebuit să-l fotografiez înainte de a se apropia suficient pentru a umple cadrul, astfel că, la aceeași focală de 300 mm, va părea mai mic, ca suprafață ocupată în fotografie (am ales și de această dată să nu fac niciun crop, pentru a reda imaginea așa cum o capturează obiectivul).

De data aceasta, am folosit pentru calcularea expunerii modul prioritate de diafragmă (A), alegând valoarea f/7,1. Interesant este că aparatul a calculat un timp de expunere identic pentru ultimele două cadre, 1/1600 sec., însă pentru primul cadru, a supraexpus cu o treaptă, alegând un timp de 1/800 sec. (urmare a direcției din care bătea soarele, diferența de luminozitate nu e atât de pronunțată, la procesarea fișierului RAW eu alegând să compensez în minus cu 0,45 trepte și să cresc nivelul de negru până la 8 ).

Încă o recomandare: pe cât posibil, lăsați subiectul vostru să se apropie cât mai mult, pentru a evita ca fenomenele de refracție ale straturilor de aer cu temperaturi diferite să cauzeze încețoșări ale imaginii (fenomenul amplificându-se cu distanța până la subiect). De asemenea, sistemul de focalizare va funcționa mai bine atunci când subiectul ocupă deja o porțiune mai consistentă din cadru (pentru precizie maximă, în special pe DSLR-urile mai ieftine, utilizarea punctului de focalizare central a aparatului e preferabilă, chiar dacă sacrificăm astfel aplicarea riguroasă a criteriilor de compoziție; la o adică, putem face un ușor crop pentru a obține încadrarea dorită).