Teleobiectivul Nikon 180 mm f/2,8 AF-D si importanta unei diafragme luminoase

Fotografierea păsărilor în haibitatul lor natural (bird-watching/wildlife photography), dincolo de faptul că e o îndeletnicire plăcută, ce ne face să petrecem mai mult timp în natură, departe de tumultul oraşului, ne poate aduce şi satisfacţii fotografice pe măsură, atunci când capturăm acel cadru mult dorit, cu care să nu ne ruşinăm în nicio expoziţie.

Spre exemplu, fotografia mea de mai jos, intitulată Duel la înălţime, acceptată în expoziţia Foto Geografica de anul acesta, jurizată de Cristian Lascu (redactor-şef National Geographic România), alături de reputaţii fotografi Petrişor Iordan şi Dan Dinu.


(Nikon D3100, obiectiv 55-300 mm, f/4,5-5,6, 1/500 sec.,f/5,6, ISO 1600, 300 mm)

Principala problemă este că de multe ori păsările nu sunt cele mai active în zilele cu un soare strălucitor; am observat că, din contră, preferă zilele mai mohorăte pentru a se desfăşura. Din perspectiva fotografului, într-un fel nu e rău că e înnorat, cunoscut fiind că norii atenuează umbrele inestetice.

În alt fel însă, e rău pentru că lumina insuficientă ne obligă să tragem la sensibilităţi ISO mai ridicate, ceea ce duce la apariţia granulaţiei de imagine. Tocmai de aceasta am preferat să conertesc imaginea în alb-negru, modalitate de prezentare în care granulaţia e mai puţin deranjantă; pentru comparaţie, o imagine color, în care granulaţia are un impact negativ mai pronunţat:



Să lungim timpul de expunere nu putem, pentru că am risca să prindem subiectul mişcat; doar timpii scurţi ne permit să "îngheţăm" suficient de bine mişcarea păsărilor în aer (iar în cazul avioanelor acrobatice, va trebui să scurtăm timpul chiar mai tare, spre 1/2000-1/3600 sec.).



Ne mai rămâne un parametru al expunerii: diafragma obiectivului. După cum bine ştim din cursul de fotografie, cu cât aceasta este mai deschisă (număr f mic), vom putea utiliza fie un timp de expunere mai scurt, fie o sensibilitate ISO mai redusă.

Concret, la f/5,6 avem nevoie de o cantitate de 4 ori mai mare de lumină decât la f/2,8 pentru a obţine aceeaşi expunere  . Astfel, dacă aş fi dispus de un teleobiectiv cu diafragma maximă f/2,8, aş fi putut realiza aceeaşi imagine fie la un timp de 1/2000 sec. (ceea ce pentru viteza de zbor totuşi limitată a păsărilor nu ar fi avut rost), fie la ISO 400 (o sensibilitate net preferabilă ISO 1600, datorită granulaţiei mai reduse).

Un teleobiectiv de nivelul Nikon 70-200 f/2,8, preferatul fotografilor de fotbal, datorită luminozităţii sale mari şi a vitezei excelente de focalizare, dar şi al celor de nuntă (de data aceasta, datorită dimensiunilor sale impresionante) iese din discuţie pentru mine ca urmare a preţului de 8999 lei (din oferta F64).

O opţiune mai ieftină ar fi achiziţionarea unui 80-200 f/2,8, un obiectiv mai vechi, ce se mai găseşte în prezent doar pe piaţa second-hand. Problema este că majoritatea şi-au schimbat deja de multe ori proprietarii, fiind destul de uzate sau pline de praf, iar cei care le scot la vânzare nu doar că nu au acte de provenienţă la ele, dar şi ţin chiar la fiecare bănuţ (am avut o tentativă de a negocia achiziţionarea unuia, însă am dat peste un personaj care era capabil să-mi scrie mai multe mail-uri de câteva sute de cuvinte doar pentru a-mi spune că refuză să lase fie şi 20 lei din preţ).

Variantele cu f/4 nu sunt nici ele prea tentante - diferenţa de luminozitate faţă de f/5,6 de doar o treaptă nu ar justifica investiţia totuşi apreciabilă. Iar producătorii terţi Tamron şi Sigma nu îmi inspiră încredere suficientă, ca urmare a eternelor discuţii privind riscurile unor erori de calibrare din fabrică.

Aşa că m-aş orienta spre un teleobiectiv cu o focală medie, dar cu diafragma maximă f2,8: mai exact, Nikon AF 180mm f/2,8D IF-ED (3799 lei în oferta F64).

E adevărat că avem de-a face cu un obiectiv fix, însă oricum la fotografierea păsărilor şi avioanelor am constatat că utilizez în special focala maximă. Mă rog, faptul că aceasta ar fi o idee mai scurtă ar presupune necesitatea unui crop în unele situaţii, însă avantajul luminozităţii crescute compensează pe deplin acest (minor) neajuns.

În plus, fixul de 180 mm beneficiază de focalizare internă (IF), nemodificându-şi lungimea la ajustarea focalizării - fapt ce minimizează riscul pătrunderii prafului. Absenţa stabilizatorului de imagine nu e o problemă, în condiţiile în care oricum acest obiectiv ar fi utilizat cel mai mult pentru scene de acţiune, în care ne mişcăm odată cu subiectul.

Nici absenţa motorului de focalizare AF-S nu e o problemă pe aparate de la D90 în sus (care dispun de propriul motor). Din contră, un avantaj ce rezultă de aici e greutatea mai redusă a teleobiectivului, de 760 grame (fiind chiar uşor pentru clasa sa de performanţă). Obiectivul dispune în schimb de inel pentru controlul diafragmei, ceea ce îl face ideal şi pentru aparatele Nikon pe film.

Aş mai avea desigur de strâns ceva (mai mulţi) bănuţi, însă fixul de 180 mm, deşi mai puţin răspândit printre fotografii de la noi, e un obiectiv chiar tentant.



Nikon AF-D 180mm f/2,8 IF-ED, 3799 lei în oferta F64