Full-frame sau senzor crop? Avantaje si dezavantaje

In special in fotografia de eveniment, aparatele DSLR cu senzor full-frame au prins tot mai mult teren in ultima vreme (aceasta si in conditiile in care, de exemplu Nikon nici nu mai ofera modele de DSLR-uri profesionale pe senzor crop, de la retragerea D300s din productie, iar atat Nikon, cat si Canon au inclus in ofertele lor cate un aparat echipat cu senzor full-frame, 24x36 mm - D600 și, respectiv, 6D, dedicate fotografilor entuziasti cu posibilitati financiare peste medie, dar nu neaparat profesionisti ai domeniului).

Se poate astfel pune in mod legitim problema daca nu cumva ar merita sa investim suplimentar intr-un aparat full-frame, in detrimentul unuia cu senzor crop (APS-C, 23,6x15,8 mm), in conditiile in care nu suntem fotografi de nunta sau de sport, ci pasionati de calatorie, care realizam si imagini de stock photography cu aceasta ocazie.

Lucrurile sunt discutabile, in functie de ceea ce si cum dorim sa facem: fotografie pe timp de zi sau de noapte, doar din mana sau si de pe trepied, scene statice sau ocazional si dinamice, unghiuri mai largi, sau din contra, mai stranse.

Pro full-frame
Lucrurile sunt oarecum simple, in functie de buget: daca cumperi echipamente entry-level, poti lua cam tot ce ai nevoie, incat sa acoperi cam toate situatiile de fotografiere: aparat entry-level, cateva obiective zoom si fixe luminoase, un blitz rezonabil, eventual si un trepied acceptabil, totul pana la aproximativ 7000 lei. Aparent, lucrurile sunt in ordine, insa problema e ca am cheltuit o caruta de bani pentru ceva despre care nu te poti lauda prea mult: cand vei fi intrebat ce aparat ai, tot vei zice ca e un banal D3100, degeaba ai langa el intregul arsenal de accesorii, care in cele din urma, tot nu sunt de clasa profi.

Culmea e, zic eu, ca solutia poate fi sa cheltuiesti... si mai mult - iti iei FULL-FRAME DIRECT, nu te mai joci cu pacanele pe care in maxim un an vei dori sa le vinzi (in inevitabila pierdere), chiar daca asta inseamna sa stai cu obiectivul fix de 50 mm AF-D la inceput. Poti face destule lucruri frumoase si cu el, iar incadrarea naturala, clasica (numeroase aparate din era filmului, precum Zenit sau Zorki veneau cu obiective de 50 mm și diafragme luminoase, undeva la f/2).

In concluzie, decat solutii de compromis, merita mai mult un D600 (acesta insa trebuie cumparat pe incercate, sa nu fie din modelele cu mizerii pe senzor, cum au raportat multi utilizatori ca se intampla), sau un 6D.

Pro senzor crop (APS-C)
In schimb, daca exclud din start varianta aparate entry-level (sunt bune doar pentru invatare, insa de indata ce fotografiezi mai mult pe manual, ajungi rapid sa le detesti si sa doresti altceva), ca posesor de Nikon D90, pot spune ca acesta se achita exemplar de toate sarcinile sale: e cu cca. 200 grame mai usor decat un full-frame, focalizeaza precis si rapid, chiar in lumina slaba, iar datorita senzorului mai mic (factor de crop 1,5x), la montarea de obiective pentru full-frame obtin un efect telefotografic care se poate dovedi util (obtinand, cu obiectivul de 50 mm AF-D, o focala echivalenta de 75 mm, apropiata de cea a 85 mm AF-D, montat pe un full-frame, cheltuind insa sub o treime din pretul acestuia (1899 lei in oferta F64).

De asemenea, pentru aparatele cu senzor crop, sunt disponibile obiective cu plaje focale mai generoase (precum Tamron 18-270), care, desi cu performante optice sub cele cu o plaja focala mai redusa si mai intunecoase, se pot dovedi mult mai comode in timpul unei calatorii.

D90-ul se achita excelent de sarcinile sale, fiind un aparat pe care intentionez sa il pastrez inca multi ani de acum incolo; insa daca doriti ceva cu o rezolutie dubla, similar insa ca ergonomie si facilitati de clasa medie-superioara, nou-lansatul D7100 se poate dovedi o alegere interesanta.

In incheiere, va prezint portofoliul meu de stock photography de pe DreamsTime, unde toate imaginile de pana acum au fost realizate cu aparate Nikon cu senzor crop (D90, D3100, D70).