Alegerea echipamentului fotografic, în funcție de buget și necesități. Episodul 2. Aparate DSLR

A devenit aproape un loc comun a vorbi despre aparatele DSLR în prezent, ajungându-se chiar ca unii bloggeri să menţioneze setul de iniţiale fără măcar aşti ce înseamnă (de unde şi stâlciri de tipul DSRL). Să ne oprim mai îndelung atenţia asupra acestora, clarificând aspectele esenţiale.

DSLR (sau, complet, DSLR camera) sunt iniţialele din limba engleză pentru Digital Single Lens Reflex camera - aparat reflex cu vizare prin obiectiv. Traducerea română omite faptul că e vorba de unicul obiectiv, într-o perioadă existând şi aparate TLR (twin-lens reflex), cele mai cunoscute fiind cele din gama Rolleiflex şi clonele lor sovietice, Lubitel. Nu doar în română există această omisiune: francezii le numesc APN Reflex (Appareil Numerique Reflex), iar germanii digitale Spiegelreflexkamera (aparat reflex cu oglindă).

Termenul german descrie însă cel mai exact funcţionarea aparatului: lumina ce pătrunde prin obiectiv e reflectată de oglinda aparatului spre vizorul cu pentaprismă (sau sistemul de pentaoglinzi la aparatele mai ieftine), astfel ca fotograful să poată observa exact ceea ce se vede prin obiectiv. Când el acţionează declanşatorul, oglinda se ridică, iar prima cortină a obturatorului se deschide pentru a permite expunerea senzorului la lumină. După scurgerea intervalului cunoscut ca timp de expunere, cea de-a doua cortină vine să împiedice pătrunderea luminii pe senzor, iar oglinda coboară la loc, pentru ca fotograful să poată vedea din nou subiectul.

Totul se petrece literalmente într-o clipită, majoritatea DSLR-urilor fiind capabile de a lucra cu timpi de expunere de ordinul a 1/4000 dintr-o secundă - iar modelele profesionale de top, chiar cu 1/8000. Iar revenirea oglinzii se face atât de rapid, încât putem captura de la 3 imagini într-o secundă cu aparatele pentru începători, până la 10 cu cele destinate fotografiei sportive.

Principalul avantaj al DSLR-urilor: aparatul netrebuind să ţină senzorul pornit în permanenţă, consumă mai puţin curent şi nu se încălzeşte. Putem astfel să facem chiar 1-2000 cadre într-o zi fără probleme, lucru imposibil cu aparatele compacte, ca urmare a încălzirii senzorului acestora. În plus, vizorul electronic este mai solicitant pentru ochi, astfel că dacă petrecem mult timp pentru a încadra scena perfectă, vom aprecia vizorul optic cu pentaprismă pentru claritatea sa (inclusiv în detrimentul sistemului de pentaoglinzi de pe aparatele ieftine, pe care personal îl găsesc mai obositor decât pentaprisma - deşi chiar şi acesta e superior vizorului electronic).

Un aspect util, în special dacă dorim să achiziţionăm un aparat DSLR second-hand: tocmai acest principiu de funcţionare, bazat pe rabatarea oglinzii, care face DSLR-urile mult mai rapide decât aparatele echipate exclusiv cu vizor electronic şi mai eficiente la şedinţele foto prelungite, face ca aparatele DSLR să fie mai susceptibile la defecţiuni, odată cu uzura mecanismului de rabatare a oglinzii (întâlnit şi ca SQ Unit în fişele de service).

Pentru majoritatea DSLR-urilor, producătorii indică un număr maxim de rabatări ale oglinzii până la defectare de 100.000 (150-250.000 pentru aparatele profesionale full-frame). Şi, tocmai pentru ca clientul să cunoască uzura aparatului la achiziţionare, cu fiecare imagine realizată se stochează şi un contor - shutter count - ce indică numărul total de rabatări ale oglinzii.

Citiţi în postarea dedicată cum putem afla shutter count-ul unui aparat. Situaţia e oarecum similară cu cea de la kilometrajul unui automobil: un aparat cu 10-15.000 cadre va fi considerat aproape nou, unul cu 25-30.000 ca având o uzură acceptabilă, iar unul cu peste 60.000 probabil că a fost folosit la nunţi sau la banchetele absolvenţilor.

Încă o precauţiune: un aparat pentru amatori (de tipul Nikon D3100) e mai susceptibil defecţiunilor premature chiar la 30-35000 cadre (am întâlnit un astfel de caz - dovada pe http://fotografiecluj.blogspot.com/2013/01/dinamica-pretului-nikon-d3100-uzura.html), pe când un model de clasă medie, precum D90, are şanse mai mari chiar să treacă de suta de mii de cadre.

Atenţie totuşi şi la aparatele foarte vechi (7-8 ani) şi cu cadre suspect de puţine! Am descoperit pe vechiul meu Nikon D70 că după trecerea pragului de 65.535 cadre, contorul se reiniţializa, luând-o de la 0. Am relatat despre acest aspect, tocmai ca un avertisment pentru doritorii aparatelor second la "super-oferte".

Încă o precizare tehnică: de regulă, aparatele profesionale folosesc senzori de dimensiunea cadrului filmului de 35 mm: 36 x 24 mm (format cunoscut ca full-frame, sau FX, ca denumire comercială a Nikon), iar aparatele destinate publicului larg, senzori de 1,5 ori mai mici (formatul de senzor crop, sau APS-C - advanced photo system, classic - DX, ca denumire comercială Nikon). Au existat şi excepţii, Nikon D300s (s de la sport) fiind un aparat profesional extrem de rapid, cu senzor crop, iar Nikon D600 e un full-frame dedicat entuziaştilor cu pretenţii (şi buget pe măsură).

Să ne oprim în continuare asupra unei clasificări a DSLR-urilor în funcţie de publicul-ţintă şi preţ. Ca utilizator de aparate Nikon, voi exeplifica pe gama de produse a acestei firme, deşi toţi producătorii au o strategie similară, cu aparate pentru amatori, entry şi mid-level, aparate pentru entuziaşti şi aparate profesionale - de studio şi pentru fotografia sportivă.

Aparat entry-level, excelent ca prim DSLR


Nikon D3200, 24 MPx, 1999 lei cu obiectivul kit 18-55 mm

Promovat la lansare ca profesorul de fotografie, Nikon D3200 este un aparat gândit pentru cei care doresc să înveţe în mod practic esenţa fotografiei: dispune de o interfaţă intuitivă, cu numeroase ilustraţii exemplificative pentru fiecare parametru şi funcţie, precum şi de un mod Guide, care îţi explică pas cu pas care sunt reglajele optime pentru diverse situaţii de fotografiere.

Este posibilă, desigur, stabilirea manuală a parametrilor expunerii însă, fiind vorba de un aparat adresat începătorilor, sau celor care doresc poze mai bune decât ar obţine cu săpuniera fără însă a studia neapărat despre tehnica fotografică, sunt disponibile şi numeroase moduri scenă, graţie cărora vom putea cu siguranţă obţine o fotografie fără imperfecţiuni tehnice... totul e să încadrăm noi corect şi să ştim ce să evidenţiem.

Aparat de nivel mediu pentru amatori


Nikon D5200, 2999 lei cu obiectivul kit 18-55 mm
Un aparat ce păstrează uşurinţa în utilizare a fratelui mai mic D3200, Nikon D5200 vine în plus cu un ecran orientabil, ce facilitează compoziţiile din unghiuri dificile, un sistem de focalizare îmbunătăţit (39 puncte, faţă de 11 pe D3200) şi viteza ceva mai mare de fotografiere în rafală (5, faţă de 4 cadre pe secundă).

Dacă utilizaţi des pentru fotografiere ecranul LCD, D5200 e o alegere interesantă, altfel preţul e măricel pentru un aparat destinat totuşi amatorilor. Personal, prefer totuşi vizorul optic, datorită vitezei sporite la focalizare (la comutarea în modul Live View aparatul va focaliza semnificativ mai lent, fiind nevoit să proceseze informaţiile pe baza detecţiei de contrast, consumatoare de putere de procesare, nu a sistemului de detecţie de fază disponibil doar la utilizarea vizorului optic).

Aşa că fie ne orientăm spre D3200, fie ţintim mai sus.

Aparat DSLR destinat fotografilor entuziaşti şi profesioniştilor cu un buget redus


Nikon D7100, 6199 lei cu obiectivul 18-105mm

După ce ani buni piaţa a fost dominată de Nikon D90, un aparat considerat de mulţi fotografi drept cel mai bun DSLR produs vreodată, la începutul lui 2013 a venit vremea pentru ca un succesor al său să ridice ştacheta. Nikon D7100 vine cu un sistem de focalizare împrumutat de la aparatele de clasă superioară, cu 51 puncte - ideal pentru fotografia sportivă, unde şi viteza de 7 cadre pe secundă va fi de un real ajutor, la fel ca şi timpul de expunere cel mai scurt, de 1/8000 sec.

Principalele avantaje ale aparatelor de clasă medie faţă de cele destinate amatorilor se regăsesc însă la partea de ergonomie: dispunem de două rotiţe, în loc de una singură, pentru stabilirea timpului de expunere şi a diafragmei. Nu mai trebuie astfel să apăsăm butonul +/- şi să acţionăm de aceeaşi (unică) rotiţă; într-un mod intuitiv, putem astfel controla mult mai uşor expunerea în modul manual. Şi, desigur, de îndată ce am dobândit ceva experienţă în fotografie, acesta va fi modul predilect în care vom lucra.

Tot pentru a facilita fotografierea în modul manual, aparatul dispune de un ecran LCD secundar, alb-negru, în partea superioară. Acesta ne va prezenta parametrii expunerii şi celelalte setări importante ale aparatului, astfel încât să le putem trece în revistă dintr-o privire, chiar în soare puternic. Nici butoanele dedicate funcţiilor celor mai uzuale nu sunt de lepădat, ele scutindu-ne de a mai "săpa" prin meniuri.

Aşdar, dacă dorim ca noi să fim cei care facem pozele, nu aparatul, un D7100 ne va fi de un real ajutor.

Aparat full-frame, destinat entuziaştilor cu pretenţii şi buget generos


Nikon D600 body (fără obiectiv), 6799 lei[/img]

Dacă aparatele full-frame erau considerate a fi apanajul exclusiv al profesioniştilor, cei de la Nikon au decis că a venit vremea ca şi entuziaştii domeniului să se bucure de performanţele acestora (granulaţie redusă chiar în lumină slabă şi la sensibilităţi ISO mari, câmp de profunzime redus ce permite defocalizarea artistică a fundalului), aşa că, în 2012, la prestigiosul târg Photokina de la Koln, au lansat primul DSLR full-frame pentru entuzaişti, Nikon D600.

Interesant este că acesta vine cu câteva limitări care îl plasează sub D7100 la capitolul fotografie de acţiune: cel mai scurt timp de expunere de doar 1/4000 sec., viteza fotografierii în rafală de 5,5 cadre/sec. şi 39 puncte de focalizare - la fel ca pe D5200. Aceasta în condiţiile în care aparatul costa 9500 lei la lansare . Este un semn clar că Nikon nu doreşte ca diversele modele să se concureze între ele şi că facilităţile sunt introduse sau scoase mai degrabă din considerente de marketing, decât că le-ar fi tehnic imposibil să le implementeze.

Ideea e clară: profesioniştii adevăraţi vor trebui să bage mâna şi mai adânc în buzunar şi să-şi cumpere modelul de clasă superioară, D800.

Aparat full-frame profesional de studio, D800


Nikon D800 body, 10499 lei
Primul aparat full-frame care ajunge la impresionanta rezoluţie de 36 MPx, Nikon D800, vine să stabilească noi standarde de calitate în fotografia profesională. Este totuşi un aparat gândit pentru cazurile în care bugetul nu este o limită şi beneficiarul e dispus să plătească semnificativ în plus chiar pentru îmbunătăţiri relativ mici ale calităţii imaginii (vezi testul nostru comparativ, Nikon D800 vs D90).

D800 e gândit în special pentru fotografii de studio, ce urmează a fi listate la mari dimensiuni, unde fiecare detaliu trebuie să fie perfect vizibil. Altfel, aparatul e lent la cele 4 cadre/sec. ale sale, nefiind indicat pentru fotografia de sport... unde se impune modelul de top al Nikon, D4.

Aparat full-frame pentru fotografia de sport şi reportaje, D4


Nikon D4 body, 23499 lei
Poate părea surprinzător faptul că vârful de gamă al celor de la Nikon, D4, are o rezoluţie de "doar" 16 MPx, similară cu a mai vechiului model pentru amatori, D5100. Lucrurile nu trebuie însă privite atât de simplist: avem de-a face cu cel mai rapid DSLR produs vreodată, capabil a captura nu mai puţin de 11 cadre pe secundă; pentru fotografierea din poziţii inaccesibile fotografului, dispune de o mufă Gigabit Ethernet, putând fi controlat dintr-o reţea de calculatoare - şi mai multe aparate pot fi controlate simultan, aspect esenţial pe stadioane, de exemplu.

Aparatul dispune de două declanşatoare, putând fi utilizat atât în poziţie orizontală, cât şi verticală, cu aceeaşi uşurinţă şi fără a achiziţiona un grip pentru baterie externă. De asemenea, este singurul aparat cu butoane iluminate, permiţând o utilizare facilă chiar şi pe întuneric. Nici durabilitatea nu a fost ignortă, carcasa din magneziu fiind gândită pentru rezistenţă optimă la şocuri, menţinând totuşi greutatea în limite rezonabile (deşi la 1,37 kg, aparatul e oricum numai uşor nu).

---

Am văzut, pe scurt, care sunt caracteristicile definitorii ale fiecărei clase de DSLR-uri, precum şi la ce trebuie să fim atenţi când ne achiziţionăm un aparat second.

În episodul următor, ne vom opri asupra aparatelor mirrorless şi telemetrice, precum şi a celor pe film.