Nikon 18-200 mm f/3,5-5,6 VR II - un plus de versatilitate, utilă în călătorii

Adeseori, când călătorim am prefera să nu luăm prea multe obiective cu noi, din trei motive: pentru a nu ne supraîncărca bagajul, în condițiile în care oricum trebuie să ducem cu noi o sumedenie de lucruri, dar și pentru a nu fi nevoiți să demontăm obiectivul de pe aparat în medii prăfoase, riscând murdărirea prematură a senzorului. Și, nu în ultimul rând, pentru a putea jongla rapid cu toate focalele de care am avea nevoie, de la superangular la tele, fără să mai pierdem timpul cu schimbatul obiectivelor.

Așadar, un obiectiv de uz general (all-around, după denumirea sa din limba engleză) se poate dovedi o alegere mai potrivită pentru fotografia de călătorie, decât să investim în mai multe obiective, fiecare cu o plajă focală mai limitată. Este adevărat că obiectivele de clasă profesională au de regulă un raport dintre focala cea mai lungă și cea mai scurtă (zoom-ul) de 3x, fiind optimizate pentru a asigura calitatea maximă a imaginii la aceste focale; însă nu trebuie să uităm că, de regulă, acestea au fost gândite și pentru a ne oferi o diafragmă constantă (adeseori extrem de luminoasă, de f/2,8 sau cel puțin f/4), pe întreaga plajă focală.

Dacă fotografiem însă cu predilecție în exterior, la lumina zilei (sau folosim un trepied pe timp de noapte), și suntem mai preocupați de peisaj/arhitectură/pulsul străzii decât de portretistică, oricum folosim diafragme mai închise, astfel că nu ne vor deranja limitările obiectivului de la acest capitol... din contră, vom aprecia versatilitatea sa sporită. Un astfel de obiectiv e și Nikon 18-200 mm f/3,5-5,6, pe care am avut de curând plăcerea să-l testez.

Prima senzație a fost că obiectivul e chiar mai compact decât mai ieftinul 18-105 mm... e doar o senzație, determinată probabil de faptul că mă așteptam să fie mai mare. În realitate 18-200 mm are 96,5 mm când e retractat, iar fratele mai mic, 89 mm. De asemenea, pentru ampla plajă focală oferită, obiectivul 18-200 e surprinzător de ușor: la 560 grame, e abia cu 155 grame mai greu decât 18-105-ul (care, să nu uităm, are montura din plastic, pe când în cazul fratelui mai mare s-a folosit metalul, crescându-i durabilitatea nu doar la montări-demontări repetate, ci și la transport).

Alte câteva plusuri sunt evidente față de mult mai comunul 18-105: stabilizatorul de imagine VR II dispune de modul Activ, ce permite fotografierea subiectelor în mișcare, compensând doar vibrațiile verticale ale obiectivului, viteza de focalizare a crescut... și să nu mai vorbim de plusul de 95 mm ai focalei, care permit o apropiere simțitoare față de subiect. Practic, nu mai avem nevoie și de un teleobiectiv în genul Nikon 55-200 mm, putem folosi all around-ul, pe care să-l ținem montat în permanență pe aparat.

Probabil singurul său dezavantaj este că 18-200 mm are filetul pentru filtre cu diametrul de 72 mm, astfel că vom avea nevoie de filtre ceva mai mari decât pentru vechile obiective (însă ceva mai mici decât standardul profesional de 77 mm). Pe de altă parte, cum acesta poate foarte bine să devină cel mai folosit obiectiv al nostru, probabil că vom cumpăra toate filtrele pe diametrul său, de 72 mm.

Însă rapiditatea cu care putem trece de la wide la tele merită investiția: acum fotografiem un peisaj, în secunda următoare ne-a atras atenția un detaliu mai interesant, și dintr-o rotire a inelului de zoom putem să-l fotografiem, fără a fi nevoiți să facem vreun crop ulterior. Simplu și eficient. Și, după cum spuneam, cel puțin cât nu avem nevoie de diafragmele cele mai deschise, plusul de versatilitate va înclina balanța net în favoarea obiectivului all-around.

În cele ce urmează, puteți vedea câteva cadre de test, realizate cu obiectivul Nikon 18-200 mm, la cele mai folosite focale:


18 mm, 2,5 sec., f/16


24 mm, 2,5 sec., f/16


35 mm, 5 sec., f/20


70 mm, 2,5 sec., f/16


130 mm, 2,5 sec., f/16


200 mm,  2,5 sec., f/16

După cum putem observa, obiectivul este scharf la toate focalele, mai puțin la cea de 200 mm, unde imaginea pare ușor soft... însă după cum spuneam, pentru majoritatea situațiilor cotidiene, a putea jongla rapid de la grandangular la tele e un avantaj mai mare decât a avea scharf-ul impecabil al unui 70-200 f/2,8.

Mai jos, puteți vedea încă două imagini, realizate fiecare la extremele grandangulare și, respectiv, telefotografice ale obiectivului, anume la 18 și la 200 mm: