Nikon D90 vs Nikon D800 testate in fotografia urbana

Un aparat apreciat de numeroși fotografi (între care și subsemnatul), Nikon D90 este utilizat cu succes în domenii ce variază de la fotoreportajul de presă și fotografia de nuntă, până la fotografia urbană și de peisaj. Aceasta în pofida vârstei sale destul de venerabile (a fost anunțat publicului în 2008) și a faptului că rezoluția sa de 12 MPx este una modică pentru zilele noastre...

Probabil tocmai pentru a corecta acest neajuns - și a nu mai trena în urma celor de la Canon, care aveau numeroase modele de 18 MPx în ofertă - la începutul lui 2012, Nikon a decis să lanseze D800, DSLR-ul full-frame cu cea mai mare rezoluție de pe piață, 36 MPx (e depășit doar de Hasselblad-uri și Pentax 645, cu ai săi 40 MPx - dar să nu uităm că acestea sunt aparate cu un senzor imens, 44x 33 mm (așa-numitul medium-format) și un preț pe măsură: Pentax-ul 645D e, cu obiectivul kit de 50 mm, nu mai puțin de 43.299 lei  în oferta F64).

Iar marketing-ul funcționează: parțial atrași de rezoluția superioară, parțial impulsionați de ideea că un aparat scump le va impulsiona comenzile prin plusul de imagine în fața clienților, numeroși fotografi profesioniști și în devenire au scos din buzunar cei 11999 lei (cât costă "jucăria" la F64) și și l-au cumpărat. Se ajunsese chiar într-o perioadă ca D800 să nu mai fie disponibil pe stoc, decât în urma înscrierii pe o listă de așteptare.

Astfel că, deși nu eram la primul contact cu "monstrulețul", nu am pierdut ocazia săptămâna aceasta de a testa aparatul. Am realizat așadar câteva cadre de probă de la etajul 7 al Bibliotecii Județene Cluj, unde își are sediul Asociația Art-Image. Și pentru a avea o imagine elocventă asupra a cât de mult merită un aparat de talia D800, echipat cu un obiectiv dedicat aparatelor full-frame (24-70 mm), am fotografiat aceeași scenă și cu D90-ul meu, echipat cu mult mai terestrul 18-105 mm.

Am fotografiat RAW și am păstrat aceiași parametri ai expunerii pe ambele aparate (timpul - 1/320 sec., f/11, ISO 200). Și, desigur, am încercat să păstrez aceeași încadrare, aplicând așadar corecția focalei cu factorul de crop de 1,5x.

Un clic pe imagini le va deschide la rezoluția maximă, pe serverele Flickr:


Se observă în imaginile de mai sus diferența de rezoluție, între cele două aparate: practic, la 12 MPx, cât poate capta D90-ul, suprafața fotografiei e doar o fracțiune din cea ocupată de cei 36 MPx ai D800-lui. E clar astfel că aparatul mai performant poate înmagazina un număr mai mare de detalii, ce vor fi redate mai fin.

Totuși, se pune în mod legitim problema dacă imaginile sunt cu adevărat de 3 ori mai bune (cu cât e rezoluția mai mare), mai ales dacă ținem cont că prețul e de taman șase ori mai mare decât al D90-ului. Am decis așadar să decupez același detaliu din fiecare imagine, pentru a vi-l prezenta comparativ.

Detaliu realizat cu Nikon D90, la rezoluția originală (634x595 pixeli):


Detaliu realizat cu Nikon D800:


(clic pentru rezoluția originală, 918 x873 pixeli)

Se observă că textul prezintă litere cu marginile mai bine conturate, iar toate detaliile sunt mai scharf. Totuși, dacă o diferență de 6 ori a prețului dintre un D90 și o săpunieră de 350 lei duce la imagini incomparabil mai bune, în favoarea D90-ului, la comparația D90-D800 nu putem spune că e neapărat să ne cumpărăm un D800 pentru a face fotografii de calitate - chiar expozițională sau comercială (am în vedere sectorul stock photography; pentru fotografii care își caută ei direct clienții, un aparat mai impresionant se justifică prin șansele mai mari de a obține contractul pe care le aduce).

Deși, în urma testului realizat, m-am convins că un aparat de prețul și talia D800 (1kg, față de 620 grame pt. D90) e mai mult un instrument de marketing, menit unui singur scop: să poți transfera costurile achiziționării sale către clientul care îți plătește serviciile fotografice.

Altfel, nu merită decât dacă ți-l plătește altcineva - de exemplu, o casă de modă sau redacția unei reviste glossy (mă îndoiesc că l-ar cumpăra ziarele de sport: rezoluția mare vine cu prețul scăderii vitezei - aparatul e capabil de doar 4 cadre pe secundă, adică mai puțin decât cele 4,5 ale D90-ului și mult sub cele 7 fps ale D300s-ului sau cele 11 fps ale "regelui" D4).

Iar pentru cei care doresc neapărat un full-frame optimizat pentru fotografia de călătorie (grație greutății mai reduse și a GPS-ului încorporat), Canon 6D rămâne alegerea ideală. Citiți mai multe despre acesta și vedeți imagini de la testare: Canon 6D, premiantul TIPA, testat pe larg la Cluj.