Sigma 18-35 mm f/1,8 DC HSM Art - 2-în-1, peisaj și portret cu un singur obiectiv?

Compania producătoare a obiectivelor Sigma, Kabushiki Gaisha Shiguma din Bandai, Japonia, a fost înființată în anul 1961 de Michichiro Yamaki, care a condus-o până la decesul său survenit în 2012, la vârsta de 78 ani. Preluarea frâielor companiei de către moștenitorii săi a adus și o serie de noutăți în ceea ce privește portofoliul produselor oferite.

S-a renunțat la vechiile serii de produse, care aveau o reputație îndoielnică, urmare a erorilor de calibrare, noile serii, Contemporary și Art, fiind complet reproiectate, calitatea construcției înregistrând îmbuinătățiri majore (ce e drept, nici prețurile nu au rămas pe loc, noile obiective ajungând să nu mai poată fi considerate simple variante de buget redus ale produselor comparabile din ofertele celor de la Nikon și Canon).

Am avut ocazia să testez un Sigma 18-35 mm f/1,8 DC HSM Art pe montură Nikon, primul obiectiv zoom cu o diafragmă constantă atât de deschisă, de f/1,8 (uzual, zoom-urile profesionale ne oferă diafragma maximă de f/2,8; a avea la dispoziție o deschidere mai mare cu două treimi de treaptă, fără a fi nevoiți a suporta inconvenientele unui obiectiv fix, e cu siguranță un plus, pe care merită să-l apreciem).

Am apreciat renunțarea la plastic, în favoarea mult mai durabilului metal, la realizarea corpului obiectivului. Cel puțin vizual, 18-35-ul e comparabil cu obiectivele de clasă profesională, 17-55 mm f/2,8 sau 24-70 f/2,8 de la Nikon; plaja focală mai scurtă decât a acestora a permis producătorului să deducă diametrul maxim al obiectivului, exemplarul de la Sigma având doar 78 mm, față de 86 mm pentru 17-55 și 83 mm pentru 24-70. Facem o mică economie și la achiziționarea filtrelor, diametrul elementului frontal de pe Sigma fiind de 72 mm, față de 77 pe cele două Nikon-uri de clasă profesională.

Nici ca performanțe 18-35-ul nu stă deloc rău: focalizarea e incomparabil mai rapidă decât cea de pe vechile serii de Sigma, astfel că am putut realiza câteva panning-uri fără nicio dificultate, aparatul menținând subiectul perfect clar în timpul mișcării de translație menită a determina apariția neclarității de mișcare a fundalului, după cum puteți vedea mai jos:


Chiar la un timp relativ lung, de 1/30 sec., automobilul e redat clar; timpul lung a permis roților să se învărtă suficient încât să amplifice chiar mai puternic senzația de viteză. Pentru a nu avea în cadru lumină în exces, am fotografiat la f/16 și sensibilitatea ISO 100.


În al doilea caz, am scurtat timpul la 1/80 sec., deschizând diafragma la f/9. Avantajul major al folosirii unui obiectiv zoom în fotografia sportivă (cu subiecte aflate la distanță mică, totuși) este că putem varia rapid încadrarea, astfel încât să cuprindem întregul subiect (evident, din imaginile mele s-ar putea face un crop pentru a elimina spațiul negativ; am preferat însă, pentru relevanța testului, să le păstrez așa cum au fost obținute din aparat).

Dincolo de viteza excelentă de reacție, avantajul achiziționării unui obiectiv cu diafragma maximă de f/1,8 este că îl vom putea folosi și atunci când dorim o separație mai puternică a subiectului de fundal. E drept că focala maximă de 35 mm e relativ scurtă pentru portrete (pentru încadrări tip bust, cel puțin), însă când fotografiem oameni în întregime e probabil chiar mai comod să nu trebuiască să ne depărtăm prea tare de ei.

Iar separația subiectului de fundal e cu siguranță excelentă:

Ce am apreciat față de Nikon-ul meu de 35 mm f/1,8 este că Sigma-ul nu produce aberații cromatice de tip fringing, contururile fiind redate corect, fără dedublări cu tentă mov. E drept că și prețul 18-35-ului e de peste trei ori mai mare...

18-35 mm e o plajă focală numai bună pentru fotografia de călătorie, potrivită pentru subiecte de arhitectură. Vom putea fie să le cuprindem în întregime, de la o distanță moderată, fie să strângem puțin încadrarea, pentru a elimina din cadru elementele care ar putea sustrage atenția privitorului:





Ambele imagini au fost realizate la f/16, diafragma minimă permisă pe Sigma 18-35. Uneori poate ne-am dori o deschidere chiar mai mică (în speță, când dorim să folosim un timp cât mai lung de expunere, ca de exemplu la crepuscul sau când folosim un filtru cu densitate neutră), dar dacă ne gândim bine, acestea sunt cazuri destul de rare și oricum peste f/16 riscăm să ne confruntăm cu pierderile de calitate a imaginii pricinuite de difracție.

Pot spune că mi-a plăcut să experimentez cu obiectivul de la Sigma... iar dacă sunteți siguri că veți folosi în continuare doar aparate cu senzor APS-C și nu aveți în plan o trecere la full-frame în viitorul apropiat, 18-35 mm f/1,8 e o alegere demnă de luat în seamă.