Regula treimilor, utila pentru a evita aspectul amatoricesc al imaginilor

In special in calatorii, suntem tentati de ineditul locurilor pe care le vizitam sa facem foarte multe poze... si simple poze si sunt, poate niciunele neputand fi catalogate drept fotografii - cel putin in cazul turistului care fotografiaza atras mai mult de ceea ce vede, fara sa stea sa gandeasca minimal scena pe care o contempla.

Gratie evolutiei tehnologice, in majoritatea cazurilor, in lumina buna aparatele digitale contemporane nu vor avea probleme sa expuna corect scena - astfel ca, chiar daca nu stim fotografia in modul manual, sau pur si simplu aparatul nu dispune de un asemenea mod, imaginea tot va fi absolut onorabila.

Problemele tin, cel mai adesea, nu de latura tehnica (expunere, granulatie - minima pe timp de zi, cat timp tinem soarele in spate), ci de compozitia finala a imaginii: numeroase poze infatisand subiecte deosebite, repere arhitecturale spectaculoase, sufera de DEFICIENTA PLASARII SUBIECTULUI PRINCIPAL IN CENTRUL CADRULUI.

Imaginea va avea in consecinta un aspect amatoricesc, degajand un aer banal, de poza "la minut", nicidecum de fotografie respectabila... astfel ca imaginile noastre nu vor putea nicidecum ilustra un articol despre, sa spunem, Parthenon sau Turnul Eiffel, ci,cel mult, le vom putea dovedi prietenilor ca am fost acolo.

Lucrurile se pot schimba insa radical daca respectam un criteriu esential de compozitie (e preferabil sa incercam sa il aplicam inca de la fotografiere, dar la nevoie si un crop inspirat poate salva situatia). Concret, aplicam ceea ce in estetica vizuala e cunoscuta ca REGULA TREIMILOR: nu plasam subiectul principal al imaginii noastre in centrul cadrului, ci pe una din liniile de forta ale acestuia. Astfel, aplicand o proportie geometrica cunoscuta inca din antichitate, vom imparti cadrul in 3 randuri si 3 coloane, iar punctele de forta vor fi determinate de intersectiile liniilor ce delimiteaza dreptunghiurile astfel formate.

De asemenea, se considera ca punctul asupra caruia privitorul petrece cel mai mult timp cand contempla cadrul este cel situat in treimea dreapta-sus; in consecinta, daca dorim ca imaginea sa aiba un maxim de impact, vom plasa subiectul principal (sau detaliul cel mai relevant al acestuia) cat mai aproape de acest punct. Daca in cazul portretelor, lucrurile sunt simple (vom plasa ochii personajului), in cazul fotografiei urbane sau de peisaj, vom încerca să plasăm acolo reperul cel mai semnificativ pentru scena noastră.

De altfel, majoritatea aparatelor (precum seria compactelor de la Canon), sau si DSLR-urile, daca activam modul Live View, ne vor afisa liniile corespunzatoare treimilor, fiindu-ne astfel usor sa identificam punctele de forta ale imaginii noastre (sau, pe un DSLR precum Nikon D3200, daca ne folosim de punctele de focalizare plasate excentric de centrul cadrului, plasand subiectul pe unul din acestea, putem nu doar obtine o compozitie reusita, ci si o imagine mai buna din punct de vedere tehnic, aparatul efectuand astfel focalizarea exact pe subiectul dorit de noi).

Spre exemplu, în imaginea de mai jos (pe care am realizat-o in 2005, cu bridge-un HP 945), reperul central este, evident, Turnul Eiffel, plasat pe linia treimii din dreapta.