Monopiedul Giottos MM9560 - pentru când un trepied are pur și simplu prea multe picioare
Mar Iul 23, 2013 5:25 pm
Un trepied bun este indispensabil în fotografia de noapte, doar astfel fiind posibilă menținerea aparatului în poziție fixă îndeajuns de mult timp pentru a obține imagini neafectate de neclaritatea de mișcare.
Pe de altă parte însă, instalarea unui trepied e destul de consumatoare de timp, iar în spații aglomerate pur și simplu nu ne permitem să încurcăm trecătorii cu picioarele deschise la maximum ale acestuia (aviz turiștilor: în centrul Londrei, utilizarea unui trepied riscă să vă aducă amenzi pentru obstrucționarea circulației).
O soluție de compromis o reprezintă monopiedul: deși nu are cum oferi stabilitatea maximă a trepiedului (când, de altfel, nici nu mai atingem aparatul, ci îl declanșăm cu cablul dedicat sau telecomanda), un monopied bun ne permite să folosim timpi de expunere suficient de lungi pentru a obține imaginea dorită chiar în condiții de lumină insuficientă. Sau, dacă folosim un teleobiectiv profesional, ne va oferi un punct de sprijin extrem de util pentru a nu ține în mâini întreaga greutate a acestuia, pe durata unui meci de fotbal, să spunem.
Puteți vedea mai jos câteva imagini, pe care le-am realizat de pe monopied, pe timp de noapte, în zona Căii Turzii din Cluj (unde relieful în pantă abruptă se preta excelent la utilizarea unui singur picior - nemaiapărând problema alungirii picioarelor trepiedului în proporții diferite). Aparatul folosit: Nikon D3100, cu obiectivul 18-105 mm.
18 mm, f/5,6, ISO 800, 1 sec.
18 mm, f/13, ISO 800, 2,5 sec.[.b] - cel mai lung timp pe care l-am obținut de pe monopied, fără a mișca imaginea. Desigur, exceptând cazurile pur experimentale, precum cel de față (când am dorit să testez comportamentul aparatului pe monopied), dacă tot am utilizat o sensibilitate ISO ridicată, puteam pur și simplu deschide mai tare diafragma - și scurta în mod corespunzător timpul.
40 mm, f/4,5, ISO 800, 1/3 sec.. Pentru această scenă rapidă, monopiedul a fost ideal, permițând urmărirea optimă a capătului frontal al autobuzului. Astfel, acesta apare clar, pe când mișcarea e sugerată de dârele de lumină difuză din partea sa posterioară.
Și, cum tot e o promoție excelentă la F64 pentru trepiedele și monopiedele Giottos (vă e returnată 20% din valoarea achitată, sub forma de puncte bonus, ce pot fi utilizate la cumpărături viitoare), nu pot să nu vă recomand modelul MM9560, un monopied de doar 870 grame, cu o înălțime maximă de 1,62 metri, echipat cu cap fluid 2D și cu o greutate maximă suportată absolut impresionantă, de 15 kg - chiar nu îmi imaginez ce combinație de obiective și accesorii XXL ar putea ajunge la această încărcare.
Monopiedul Giottos MM9560
Pe de altă parte însă, instalarea unui trepied e destul de consumatoare de timp, iar în spații aglomerate pur și simplu nu ne permitem să încurcăm trecătorii cu picioarele deschise la maximum ale acestuia (aviz turiștilor: în centrul Londrei, utilizarea unui trepied riscă să vă aducă amenzi pentru obstrucționarea circulației).
O soluție de compromis o reprezintă monopiedul: deși nu are cum oferi stabilitatea maximă a trepiedului (când, de altfel, nici nu mai atingem aparatul, ci îl declanșăm cu cablul dedicat sau telecomanda), un monopied bun ne permite să folosim timpi de expunere suficient de lungi pentru a obține imaginea dorită chiar în condiții de lumină insuficientă. Sau, dacă folosim un teleobiectiv profesional, ne va oferi un punct de sprijin extrem de util pentru a nu ține în mâini întreaga greutate a acestuia, pe durata unui meci de fotbal, să spunem.
Puteți vedea mai jos câteva imagini, pe care le-am realizat de pe monopied, pe timp de noapte, în zona Căii Turzii din Cluj (unde relieful în pantă abruptă se preta excelent la utilizarea unui singur picior - nemaiapărând problema alungirii picioarelor trepiedului în proporții diferite). Aparatul folosit: Nikon D3100, cu obiectivul 18-105 mm.
18 mm, f/5,6, ISO 800, 1 sec.
18 mm, f/13, ISO 800, 2,5 sec.[.b] - cel mai lung timp pe care l-am obținut de pe monopied, fără a mișca imaginea. Desigur, exceptând cazurile pur experimentale, precum cel de față (când am dorit să testez comportamentul aparatului pe monopied), dacă tot am utilizat o sensibilitate ISO ridicată, puteam pur și simplu deschide mai tare diafragma - și scurta în mod corespunzător timpul.
40 mm, f/4,5, ISO 800, 1/3 sec.. Pentru această scenă rapidă, monopiedul a fost ideal, permițând urmărirea optimă a capătului frontal al autobuzului. Astfel, acesta apare clar, pe când mișcarea e sugerată de dârele de lumină difuză din partea sa posterioară.
Și, cum tot e o promoție excelentă la F64 pentru trepiedele și monopiedele Giottos (vă e returnată 20% din valoarea achitată, sub forma de puncte bonus, ce pot fi utilizate la cumpărături viitoare), nu pot să nu vă recomand modelul MM9560, un monopied de doar 870 grame, cu o înălțime maximă de 1,62 metri, echipat cu cap fluid 2D și cu o greutate maximă suportată absolut impresionantă, de 15 kg - chiar nu îmi imaginez ce combinație de obiective și accesorii XXL ar putea ajunge la această încărcare.
Monopiedul Giottos MM9560
- Capul de trepied Velbon PH-157Q, o pereche reușită pentru niște picioare ușoare
- Cand e si cand nu e recomandabila peria pentru senzor Micnova MQ-MB100
- Nivela cu bulă de aer pentru patina de blitz - pentru când dorim să fotografiem panorame
- Micnova GPS-N - pentru când dorim să știm exact ce și unde am fotografiat cu DSLR-ul nostru Nikon
- Samsung EC-PL210... pentru când suntem îndrăgostiți de propria imagine
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
|
|