Cum echilibrăm expunerea pentru peisaje splendide când cerul e înnorat - Folosim fitrele degrade

Am ajuns la destinația de vacanță mult-visată, contemplăm obiectivele turistice de renume și am dori să facem câteva poze... doar că în loc de cerul de un albastru perfect, presărat eventual de 2-3 norișori albi, pufoși, avem în fața ochilor un cer acoperit aproape în întregime de nori grei, amenințători - sau, chiar mai rău, de un alb-gri spălăcit, cu un aspect complet neinteresant.

În aceste situații, am putea să realizăm o expunere pentru a reda corect detaliile de pe sol și una ceva mai întunecată, gândită pentru a reda corect norii. Iar apoi să aplicăm diverse selecții și măști de Layer în Photoshop, pentru a încerca să suprapunem cele două imagini. (Personal, prefer această soluție utilizării funcției automate HDR din unele aparate, din două motive: utilizând funcția HDR nu putem fotografia în formatul fără pierderi de calitate RAW și nu putem controla rezultatul final - algoritmii software din aparat făcându-și mai mult sau mai puțin "de cap").

Sau avem o soluție mult mai elegantă, grație căreia putem realiza fotografii cu o expunere echilibrată, literalmente din cer până-n pământ. Putem utiliza un filtru degrade (gradual/graduated în fișele de produs prelutate din limba engleză), cu ajutorul căruia vom întuneca zona de cer din imagine (inevitabil, mai luminoasă), pentru a echilibra expunerea cu cea calculată pentru suprafața de sol. Iar cum întunecarea are loc treptat, dinspre un fumuriu minimal la centrul cadrului, spre o tentă de gri închis spre partea superioară, efectul este unul incomparabil mai natural decât am putea obține prin efecte software.

Puteți vedea mai jos două imagini comparativi, înfățișând aceeași scenă, fotografiată cu și fără filtru degrade:


Se observă clar mai multe detalii ale suprafeței de cer, norii având un aspect mult mai bine conturat, imaginea fiind semnificativ mai echilibrată din punct de vedere vizual.


În cazul imaginilor de mai sus, cea fotografiată fără filtru suferă vizibil din cauza cerului ars, lipsit de staurație și contrast. Utilizând filtrul degrade, imaginea s-a îmbunătățit semnificativ folosind aceiași parametri ai expunerii și fără a recurge la orice artificii software.

Personal, am achiziționat un kit Dorr Go (incluzând suportul pentru filtre pătrate tip Cokin, inelele adaptoare pe filet de 52 și 67 mm, parasolarul adecvat, de formă pătrată - și, desigur, filtrul degrade în sine), de la Foto Hobby Shop, Showroom Cluj. Chiar apreciez calitatea la standarde germane a acestora, marginile filtrului fiind mai bine netezite decât în cazul celor produse de firma franceză Cokin, cea care a inventat filtrele pătrate (și care se regăsesc în oferta F64)
.
În rest, am testat rama adaptoare Dorr Go cu un filtru produs de Cokin, acestea fiind perfect compatibile (filtrul Cokin fiind cu 4-5mm mai lung, însă de exact aceeași lățime și grosime cu cel produs de Dorr).

Utilizarea filtrelor degrade tip Cokin (Dorr Go):
Pentru rezultate optime, este preferabil să fotografiem de pe trepied, astfel încât să ne păstrăm încadrarea imaginii între multiplele experimente de expunere.

• Facem un cadru de probă, în care expunem în așa fel încât exponometrul aparatului să fie la punctul 0 pentru suprafața de pământ. Logic, cerul va fi ars, însă toate detaliile de pe sol vor fi evidențiate corect.
  
• Introducem filtrul degrade în cadrul dedicat, până la pragul la care marginea inferioară a zonei gri se suprapune pe linia orizontului; păstrăm parametrii de expunere de la cadrul de test anterior.
  
• Pentru a evita posibilele erori de focalizare din cauza zonei mai întunecate a filtrului, declanșăm după ce am trecut obiectivul în modul manual, sau utilizând funcția AF-Lock.
  
• Ajustăm poziția filtrului, după preferințe: Putem exagera, împingând filtrul mai jos, dacă dorim să intensificăm contrastul norilor, sacrificând însă detaliile de pe porțiunea superioară de sol, care vor fi subexpuse ușor. Sau din contră, putem să îl ridicăm, dacă dorim o întunecare mai moderată a zonei de cer.
  

Putem, desigur, păstra aceiași parametri ai expunerii și filtrul montat chiar pentru realizarea de panorame. Un avantaj al faptului că putem roti cadrul în orice unghi dorim, urmărind astfel orizontalitatea locului, este că nu avem probleme nici dacă realizăm panorame verticale - cum a fost cazul cu cele pe care le puteți vedea mai jos (clic pe imagini pentru a le vedea la rezoluția maximă, pe server-ul Panoramio).







Echipamentul pe care l-am utilizat: filtru degrade Dorr Go, DSLR Nikon D90 cu obiectiv 18-105 mm, trepied Slik Sprint Pro 47.

Un alt caz în care filtrul degrade ne poate ajuta este când am dori să fotografiem subiecte tipic nocturne - precum o stradă brăzdată de dârele de lumină ale automobilelor în trecere, însă nu s-a lăsat complet întunericul.

Desigur, am putea folosi un filtru de densitate neutră, cu ajutorul căruia să întunecăm total scena. Însă în acest fel am "mânca" și din strălucirea luminilor automobilelor în trecere, care ar deveni mai subțiri și mai fade - lucru pe care cu siguranță dorim să-l evităm.

Astfel, cum partea inferioară a imaginii, dominată de griul asfaltului, este inevitabil mai întunecată decât partea superioară, dominată de cerul încă iluminat de ultimele raze ale soarelui, a întuneca imaginea în degrade reprezintă clar cea mai potrivită alegere.



Spre exemplu, în cazul imaginii de mai sus am utilizat filtrul degrade pentru a întuneca suprafața cerului - și astfel a-i reda tonurile bătând înspre violet de la apus - iar pentru a captura dârele de lumină ale mașinilor în trecere, am utilizat o expunere de 2 secunde. În mod evident, am coborât sensibilitatea ISO cât am putut (modul L1.0 de pe Nikon D90) și am închis diafragma la f/22.

Rezultatul final - o imagine de apus cu efecte specific nocturne.

Mulțumesc pentru observații, prinde bine un ochi critic prin preajmă .

În ce privește expunerea, modul manual e cam singurul în care dau rezultate filtrele degrade, așa că rețeta de lucru a fost următoarea:

• Am măsurat expunerea fără filtru, asigurându-mă că am expus corect pentru zona de pământ; dacă aș lăsa aparatul să măsoare expunerea din nou după introducerea filtrului, aș risca să obțin același rezultat ca fără, doar cu un timp mai lung de expunere.
  
• Am introdus filtrul degrade, pentru a obține efectul de întunecare a cerului. Ca o paranteză, pe obiective cu diametrul elementului frontal mai mic (cum e obiectivul kit, de 52 mm), efectul e mai pronunțat decât pe obiective cu diametrul mai mare (ca 18-105, de 67 mm), din cauză că partea întunecată a filtrului poate ocupa o suprafață mai mare din cadru.
  
• În cazul în care focalizarea automată nu se descurcă prin filtru, l-am ridicat din nou, pentru a focaliza și a declanșa cu Af-Lock apăsat, după reintroducerea filtrului.
  

Însă se mai întâmplă ceva: dacă nu înclini concomitent cu aparatul parasolarul filtrului, riști să-l prinzi în cadru. Iar aceasta poate deveni o mică problemă la fotografierea imaginilor cu relief care formează o diagonală, precum cea de care pomeneai. Așa că a ajuns zona întunecată a filtrului și peste partea superioară a dealului, determinând subexpunerea ei parțială.

Într-adevăr trebuie mare atenție la cât de tare introducem filtrul în ramă - nici să nu ne apară marginile lui, dar nici să nu exagerăm cu efectul. Și uneori trebuie să fim atenți să demontăm parasolarul .

Dacă vei dori să-l studiezi mai îndeaproape, pot să-l aduc o dată pe la ArtImage. Am inelele de 52 și de 67 mm, totul va fi să-mi spui care din ele îți potrivește funcție de obiectivul cu care vei veni .