Grip-ul ND80 - pentru ieșirile în care aparatul nostru necesită mai multă autonomie, sau pentru sesiunile de portrete

Autonomia unui acumulator de tip En-El3E pentru Nikon D90 este în cele mai multe cazuri suficientă chiar pentru unele zile extrem de încărcate din punct de vedere fotografic (am trecut de bariera celor 800 cadre într-o zi, cu o singură baterie, care mai rămăsese încărcată în proporție de 16%, conform estimărilor aparatului).

Cu toate acestea, există numeroase cazuri în care nici măcar două baterii nu ne vor fi suficiente, iar încărcătorul nu ne poate fi de ajutor - ca, de exemplu, când plecăm în călătorii în țări cu rețele electrice diferite de standardul european (deși, să nu uităm încărcătorul tip MH-18a este construit să funcționeze atât la 110, cât și la 220 V, la 50 sau 60 Hz, nefiind nevoie decât de un adaptor pasiv pentru alimentare).

Însă tot este posibil ca pur și simplu să ne epuizăm ambele acumulatoare și să ne dorim să mai fotografiem cu ocazia acelei ieșiri. Mai demult, când majoritatea aparatelor se alimentau cu baterii AA, era simplu: intram în primul magazin de pe drum și ne reaprovizionam; însă DSLR-urile actuale vin în dotarea standard cu acumulatori Litiu-ion, performanți ce-i drept, dar în formate proprietare, ale fiecărei companii.

Pentru aparatele de clasă medie și profesională, există o soluție: achiziționarea unui grip (de exemplu, pentru Nikon D90,  PowerGrip ND80, care și e la reducere la F64 zilele acestea). Grație acestuia, vom putea fie avea în aparat simultan doi acumulatori En-El3E - scăpând de riscul terminării acumulatorului fix când pândeam poza ideală - fie alimenta aparatul cu baterii AA, utilizând sertărașul dedicat.

O idee practică ar fi să avem acumulatoarele în grip și sertărașul cu baterii AA pregătit în geanta foto. Vom putea face astfel undeva la 1500 poze fără grija alimentării - iar apoi vom trece cu ușurință pe soluția de rezervă. Iar după ce ni se epuizează și bateriile AA pregătite de acasă, vom cumpăra unele de pe traseu. Astfel, lipsa curentului electric nu ne va mai limita pe calea obținerii fotografiei perfecte.

Un alt avantaj al grip-ului este când fotografiem mult cu aparatul orientat în modul portret: obținem un al doilea declanșator, precum și rotițele pentru timp și diafragmă, plasate în aceeași poziție ca și cum am fi ținut aparatul la orizontală. În plus, dacă ni se uzează rotițele, le putem folosi cele de pe grip, aparatul păstrându-și astfel funcționalitatea.

Un bonus atrăgător este faptul că producătorul PowerGrip-ului, firma Meike, oferă împreună cu acesta și o telecomandă în infraroșii tip ML-L3, cu care vom putea declanșa D90-ul nostru de la o distanță de până la 3-4 metri, lucru util și când dorim să fotografiem folosind timpi lungi de expunere, fără a risca să atingem aparatul.

Va trebui totuși să avem grijă cu cheița de la compartimentul acumulatoarelor - din câte am văzut, pare destul de fragilă, iar dacă din grabă nu efectuăm mișcările de închidere și pliere în ordinea corectă, am risca să o rupem (am auzit de astfel de cazuri, însă după mai mult timp cu grip-ul consider că e mai mult o chestiune de manipulare neglijentă din partea fotografului, decât o deficiență de proiectare). De asemenea, vom purta inevitabil după noi un bagaj suplimentar... dar ce nu face omul de dragul pasiunii sale, fotografia turistică (și nu numai)   .

Update: Fiind pe punctul de a pleca la un workshop foto în Maramureș - organizat de reputatul fotograf wildlife Dan Dinu - stau să ponderez avantajele și dezavantajele luării grip-ului ND80 cu mine. E sigur că prea mult loc în bagaj nu voi avea, așa că va trebui să iau o decizie cât mai inspirată.

Inițial, am pornit de la asumpția că o baterie încărcată ajunge pentru 800-850 cadre - ceea ce ar fi mai mult decât suficient pentru ceea ce sunt, în fond, doar două zile pline de fotografiere. Astfel, cele două baterii pe care le dețin ar trebui să fie arhisuficiente - atât de multe cadre în doar două zile ar însemna că am fotografiat și când era și când nu era necesar.

Frigul orelor "mici" (ale dimineții de dinainte de răsăritul soarelui) poate reprezenta o problemă, în ipoteza în care se vor realiza mai mult expuneri lungi - caz în care autonomia acumulatorului En-El3E scade (aparent) la mai puțin de jumătate. Spun aparent, în sensul în care acesta va ajunge pentru cca. 300 cadre, însă timpul în care am realizat aceste imagini va fi mai mare decât dacă am fi fotografiat în rafale scurte cele 800 cadre.

Pe de altă parte, grip-ul ND-80 permite utilizarea aparatului alimentându-l nu doar cu acumulatorii proprietari En-El3E, ci și, alternativ, cu 6 baterii obișnuite AA.



În imagine, se observă sertarul pentru baterii AA al grip-ului.
Acesta este prezent în oferta F64 la prețul de 298 lei.

Astfel, dacă țin pregătit grip-ul încărcat cu bateriile AA și încarc de acasă cei doi acumulatori En-El3E, ar trebui să obțin o autonomie mai mult decât îndestulătoare. Oricum, la țară fiind, există și riscul unor pauze de curent, deci a nu depinde de rețeaua electrică se poate dovedi un avantaj salutar.

O variantă ar fi deci să fotografiez în primă fază fără grip, introducând pe rând câte un acumulator în aparat. Apoi, după epuizarea acestora, voi monta grip-ul și voi fotografia utilizând bateriile AA. Ar trebui astfel să îmi asigur compromisul optim dintre mobilitate și autonomia aparatului.

O altă variantă ar fi să pornesc cu grip-ul montat, încărcat cu baterii AA. Aș evita astfel problema frigului de dimineață, păstrând acumulatorii pentru acele momente mai calde din zi când ar putea funcționa în parametrii optimi.

(Nu merg totuși chiar la munte, doar în Țara Lăpușului . Voi reveni cu detalii de îndată ce mă întorc de la workshop).