Aparatele compacte dotate cu vizor optic - esențiale pentru fotografierea în plin soare

O problemă ce apare la fotografierea în plin soare - exceptând cazul în care utilizăm un DSLR - este că LCD-ul aparatelor compacte, reflectând lumina ambientală într-o proporție mai mare decât e capabil el însuși să emită lumină, devine foarte greu de văzut, fiind aproape inutilizabil. Ajungem astfel ca, în loc să ne bucurăm de peisajul pe care îl contemplăm, să simțim cum încep să ne lăcrimeze ochii când încercăm să-l fotografiem, ajungând să declanșăm după o încadrare aproximativă, nu pentru că nu am fi dorit să compunem mai bine scena, ci pur și simplu din cauză că soarele prea puternic ne împiedica să vedem prea bine.

Fenomenul se manifestă atât la compactele de câteva sute de lei, cât și la mirrorless-urile care trec de 2000... soluția fiind pru și simplu a nu mai privi pe LCD, ci a realiza încadrarea prin mijloace optice - sau, mai exact, de a alege un aparat care dispune de așa ceva. Dacă la DSLR-uri, vizarea (optică) direct prin obiectiv e caracteristica definitorie, în cazul aparatelor compacte și mirrorless producătorii au renunțat, în marea lor majoritate, la vizorul optic.

Să precizăm că, dacă la DSLR-uri fiind vorba practic de un sistem periscopic care prezintă fotografului exact ceea ce se vede prin obiectiv, într-o manieră unificată, pe compacte lucrurile stau altfel: pe de o parte, senzorul captează imaginea prin ansamblul optic al aparatului, iar utilizatorul vede (aproximativ) aceeași imagine - cu un defazaj de câțiva centimetri, mai exact - prin vizorul optic.

Dacă acesta a fost omniprezent pe primele generații de aparate digitale, care aveau o lentilă fixă, odată cu trecerea la obiectivele zoom, apărea problema necesității instalării a două sisteme mobile, unul pentru mișcarea obiectivului și altul pentru cel al sistemului de zoom din vizorul optic. În consecință, din rațiuni de simplificarea procesului de producție, s-a ajuns ca doar o mână de aparate compacte din prezent să mai dispună de atât de utilul vizor optic.

Întrucât creșterea profitabilității este o preocupare constantă a producătorilor de aparate, vizorul optic se regăsește în special pe modele de top - precum Canon PowerShot G1X (2699 lei la F64, sau Fuji Finepix X20, altă "jucărie" deloc ieftină (2499 lei la F64). Totuși, ce e de apreciat la aceste compacte de top (Canon G1X e considerat chiar aparat de backup pentru profesioniști) este că vin cu senzori de suprafețe mult mai mari decât cei din aparatele compacte tradiționale. 1,5" la Canon, 2/3" la Fuji sunt suprafețe semnificativ mai mari decât cele de pe "spăuniere", care nu trec de 1/1,7" (din contră, valorile scăzând spre 1/2,33" sau chiar 1/3" la modelele cele mai ieftine).

Suprafețele mari ale senzorilor, ale căror rezoluții nici nu "sar calul" spre praguri impuse exclusiv de rațiuni de marketing, precum în cazul compactelor pentru amatori sau al smartphone-urilor, au ca efect obținerea de imagini clare și neafectate de granulație - cel puțin până nu creștem excesiv sensibilitatea ISO. E posibil astfel să obținem câteva cadre de nivel expozițional chiar fără să cărăm DSLR-ul după noi .

La polul opus se află Canon Power Shot A1400, un model nou, abia anunțat pe piața autohtonă. Un aparat de 16 MPx simplu, fără controale manuale, acesta este gândit în special pentru cazul în care dorim să obținem o imagine de claitate onorabilă fără să ne complicăm prea mult cu reglajele. Judecând după generațiile anterioare (dețin un A1100is, din 2010), estimez că va apărea la un preț de cca. 500 lei, similar "strămoșului" său (care însă dispunea de controlul manual al timpului de expunere). Ce e bine însă e că simplificarea NU a vizat eliminarea vizorului optic, deși constat că acesta e practic singurul aparat de buget din oferta F64 care mai oferă așa ceva.

(Nu aș putea spune că sunt un fan al vizorului electronic de pe aparatele bridge. E adevărat că e mai bun decât a-ți forța ochii în plin soare, dar e totuși destul de solicitant, prin faptul că mușchii ochiului stau permanent în aceeași poziție, nemaitrebuind să focalizeze, subiectul (ecranul LCD/OLED) fiind la distanță constantă. După câteva ore, eu unul am senzația de pixelare a vederii).

Un alt avantaj al micuțului (174 grame) A1400 e faptul că se alimentează cu baterii AA, deci nu va fi costisitor a avea mai multe seturi de acumulatori de rezervă (mai ales că A110-le era un consumator serios), iar la o adică, putem cumpăra baterii AA de pe traseu, chiar din localități mai mici.

Nu aș putea spune că, după doi ani de fotografiere pe DSLR, mi-aș dori cu ardoare un aparat compact... însă dacă e să folosesc unul pentru când necesitatea o cere (în călătorii, sau la concertele unde sunt interzise DSLR-urile fără acreditare de presă), unul din modelele anterior-menționate ar fi pe lista de cumpărături - după buget, desigur .

Puteți în cele ce urmează vedea câte o imagine turistică, de zi, respectiv de noapte, surprinsă cu Canon A1100is-ul meu.