Când e bine să folosim filtrul UV și când e mai bine să-l dăm jos de pe obiectiv

Filtrele de protecție împotriva radiațiilor ultraviolete (cunoscute ca filtre UV) servesc pentru a împiedica aceste radiații potențial dăunătoare să pătrundă pe senzorul aparatului foto, corectând în același timp dominanta albastră-violacee indusă de excesul de ultraviolete din timpul zilei, fiind recomandabilă menținerea sa pe obiectiv în special la altitudini de peste 1500 metri și pe plajă, unde radiațiile UV ating de regulă concentrații critice.

Majoritatea fotografilor preferă să păstreze filtrul UV montat în permanență pe obiectiv (existând chiar cazuri în care acesta s-a ancrasat pe filetul pentru filtre al obiectivului), în scopul protejării lentilei frontale a acestuia de zgârieturi și izbituri frontale.

O pățanie din propria experiență: prin 2011, la cca. două luni după ce mi-l cumpărasem, mi-am izbit 18-105-ul de geamul lateral al automobilului (stăteam pe locul din dreapta și fotografiam peisajul), astfel că lentila frontală s-a zgâriat ușor. Din fericire, zgârietura nu e vizibilă în fotografii (câte una-două zgârieturi ușoare nu afectează calitatea imaginii, doar încetinesc focalizarea în zona respectivă a obiectivului).

Pentru a preîntâmpina însă astfel de incidente, am hotărât să-mi achiziționez un filtru UV, lucru pe care l-am făcut apoi pentru fiecare obiectiv pe care l-am cumpărat ulterior. Preferatele mele sunt Praktika, produse de o companie germană cu tradiție, Pentacon. Acestea nu au tentă de culoare și nu întunecă expunerea, spre deosebire de numeroase modele mai ieftine (i.e. Kenko, Hama).

Filtrele Praktika sunt însă și mai greu de găsit, adeseori neapărând în oferte decât pentru un set limitat de diametre ale obiectivelor. Din punctul meu de vedere, a doua cea mai bună alegere merge către Hoya, care măcar că sunt produse în insulele Filipine, oferă un raport preț-calitate excelent. (Există, desigur, și alternative mai scumpe, ca B+W, însă investiția în acestea se justifică doar dacă deținem obiective de clasă profesională; nu ar avea sens să plătim cca. 30% din valoarea unui obiectiv entry-level pentru un filtru UV).

Când e mai bine să dăm jos filtrul UV de pe obiectiv:

Dacă în soare puternic filtrele UV ne pot fi de ajutor, odată cu lăsarea nopții nu doar că nu își mai servesc scopului de protecție împotriva radiațiilor solare, dar chiar pot să ne încurce: întrucât avem un element de sticlă în plus pe obiectiv, la mică distanță de lentila frontală a acestuia, e posibil să ne apară în imagine artefacte luminoase deranjante.

Acestea sunt, în fapt, dedublări ale surselor de lumină din imagine, care nu pot fi decât deranjante. Iar dacă dorim să scăpăm de acestea, singura soluție este să le acoperim cu porțiuni învecinate din imagine, care nu au fost afectate de fenomenul reflexiilor parazite... sau, mai simplu, să desșurubăm filtrul UV înainte de a fotografia pe timp de noapte.

Mai jos, puteți vedea aceeași scenă, fotografiată întâi cu filtrul UV montat, apoi fără acesta, pentru a elimina aberațiile luminoase nedorite (vizibile în imaginea din stânga sub forma dedublării luminilor stradale):