Episodul 7. Când să facem şi când să nu facem poze. Momentele zilei şi direcţia de cădere a luminii. Planificarea unui tur foto

Am ajuns la destinaţia turistică la care am visat tot anul, ne-am cazat şi tragem un somn până a doua zi la amiază, când ieşim să explorăm, luând desigur aparatul de fotografiat cu noi... toate bune, doar că mai puţin frumoase: vom constata dezamăgiţi că pozele noastre au un aer tern, cu nişte culori fade, spălăcite, cerul e oricum numai albastru nu, iar dacă vom fotografia portretele familiei sau prietenilor, vom constata umbre inestetice sub nas şi arcadele ochilor.

Aceasta deoarece nu am ales momentul potrivit din zi pentru a face poze. Astfel, dacă dorim mai mult decât nişte instantanee banale, trebuie să rezistăm tentaţiei de a zăbovi mult în camera de hotel şi să ieşim mai devreme la fotografiat. În zilele de vară, vom constata că nuanţele cele mai calde, plăcute ochiului, le găsim dimineaţa după 8:30 şi până cel mult la 10-10:15.

Nu are rost să facem poze în intervalul 11-14 decât dacă ştim sigur că nu vom reveni prea curând în acele locuri şi dorim o amintire a ceea ce am văzut. Pentru a obţine un colorit decent al imaginii noastre va trebui să procesăm excesiv fişierul RAW, însă chiar şi aşa rezultatul final va fi semnificativ mai slab decât dacă am fi fotografiat acelaşi reper la ora potrivită. Nu degeaba îşi urează fotografii lumină bună în cadru!

În imaginea următoare, puteţi vedea efectul nedorit al soarelui amiezii:


Din contră, în jurul orelor 9 dimineaţa, ne bucurăm de o lumină splendidă - vizibilă în imaginea de mai jos:


În ceea ce priveşte după-masa, după orele 17:30 lumina ne va fi cu siguranţă favorabilă. Există fotografi care - în special în lunile iunie-iulie - ar împinge ora optimă de fotografiere chiar mai târziu, spre 19-19:30. Accept această variantă doar cu următoarea rezervă: să nu fim într-un spaţiu urban dominat de clădiri înalte, care să îşi arunce umbrele până pe partea cealaltă a străzii, umbrind bazele clădirilor pe care am dori săle fotografiem noi.

La fel ca dimineaţa, e mai sigur aşadar să pornim ceva mai devreme... în special cu aparatele digitale nu va fi o problemă să tragem din nou câteva cadre, dacă vom observa că lumina de la 19:30 e mai caldă şi mai "moale", mai plăcută ochiului decât cea de cu două ore mai devreme şi umbrele trasate de clădirile înalte nu ne încurcă încă.

Că tot pomeneam de umbre şi de faptul că e preferabil ca soarele să nu cadă vertical - cum se întâmplă la amiază - ci dintr-un unghi mai apropiat de linia orizontului: un dicton al fotografilor din era filmului spunea că lumina e bună pentru poze cât timp umbra ta se întinde pe sol pe o distanţă cel puţin egală cu înălţimea propriei persoane.

Aplicând acest sfat, vom "împuşca doi iepuri":

• Ştim exact la ce ore din zi să facem şi la ce ore să nu facem poze
  
• Uitându-ne la propria umbră, stabilim în ce direcţie bate soarele, identificând astfel direcţia optimă de fotografiere.
  

Exceptând cazurile când dorim să obţinem siluete ale unor monumente, este de evitat fotografierea cu soarele bătând din spatele subiectului, spre aparat (în contralumină/contre-jour).



Din contră, este mult mai bine să avem soarele în spatele nostru şi să fotografiem reperele dorite când acestea sunt iluminate ca de un gigantic reflector natural. Culorile vor avea saturaţia cea mai potrivită, cerul va fi de un albastru frumos, iar umbrele de pe faţada vizată vor fi minime - situaţie ideală dacă facem fotografie comercială (unde umbrele nedorite sunt penalizate drastic de recenzorii agenţiilor).

Adepţii fotografiei artistice vor căuta însă o a treia situaţie: ca soarele să ilumineze subiectul dorit uşor din lateral, creând umbre care să reliefeze elementele mai proeminente ale faţadei, conturând mai bine reperul avut ân vedere. În plus, la fotografierea cu soarele venind din lateral, putem utiliza filtrul de polarizare pentru a creşte saturaţia albastrului cerului şi a elimina reflexiile de pe suprafeţele de sticlă, metal şi apă.

Dacă lumina va cădea dintr-o extremă laterală (aşa-numita lumină Rembrandt) vom putea obţine un alt efect interesant, cu o faţadă în soare şi alta întunecată, contrastul astfel rezultat fiind unul plăcut privirii (am tratat chestiunea mai pe larg în postarea http://www.calatorie-fotografie.net/t18-sa-invatam-sa-citim-lumina-pentru-fotografia-urbana-si-de-peisaj-perfecta).



Dacă dorim să fim foarte riguroşi în planificarea turului nostru foto şi avem acces la hărţi detaliate ale locaţiei pe care urmează să o explorăm (sau locaţia a fost realizată în proiecţie izometrică pe serviciul online Bing Maps - care stă mai bine decât Google la acest capitol), putem să identificăm exact înspre ce puncte cardinale sunt orientate faţadele reperelor de interes major din zonă.

Apoi, vom aplica o regulă foarte simplă: fotografiem dimineaţa cu spatele spre est şi aparatul spre vest, iar după-masa, ne inversăm orientarea, fotografiind cu aparatul aţintit spre est. De asemenea, fiind în emisfera nordică, vom fotografia cu predilecţie dinspre sud spre nord (invers, am fi într-o uşoară contralumină, mai accentuată în sezonul rece).

Aplicând aceste sfaturi de bază, vom constata o îmbunătăţire semnificativă a numărului de imagini reuşite din călătoriile noastre - multe devenind fotografii cu care să ne putem mândri şi în afara cercului de amici căruia îi povestim despre vacanţa noastră. Dacă tot ne-am cumpărat DSLR, să îl folosim la potenţialul său maxim!