Picnic la Mănăstirea Cocoş

Fiind de loc din Brăila, încerc, ori de câte ori am ocazia, să descopăr locurile frumoase din jurul meu. Un astfel de loc este Mănăstirea Cocoş, din Dobrogea, unde se poate lua un picnic liniştit pe dealul de lângă sfântul lăcaş.

Mănăstirea Cocoş este situată la aproximativ 6 kilometri de comuna Niculiţel, renumită după podgoriile sale de vin, pe drumul excelent ce leagă oraşul Măcin de Tulcea.

Încă din vara anului 2011 se poate ajunge şi la Mănăstirea Cocoş pe un drum ca în palmă, graţie implementării unui proiect de dezvoltare turistică, denumit şi Triunghiul Mănăstirilor, care mai leagă de drumul principal încă două lăcaşuri sfinte, Mănăstirea Saon, respectiv Celic Dere, despre care vom vorbi la rându-le.

Să vorbim puţin despre Mănăstirea Cocoş. Aceasta este aşezată într-un loc retras, chiar în inima unui deal plin de tei, care se strange în jurul său. Este denumită aşa, deoarece odată, demult, de pe acest deal s-a auzit într-o noapte cântecul unui cocoş sălbatic însoţit de o bătaie de toacă. Călugarii, pentru că această mănăstire este locuită de bărbaţi călugări, spun că acest cântec se mai aude şi astăzi, uneori.

Şi pentru că puţină istorie nu strică niciodată, trebuie să aflaţi că Mănăstirea Cocoş există din 1833, ctitori fiind călugarii Visarion, Gherontie şi Isaia din mănăstirea Neamţ, care au trecut pe la Muntele Athos, înainte de a se opri aici. Ei au venit până la Isaccea, în apropiere de Niculiţel, unde s-au şi aşezat.

Mănăstirea Cocoş are drept hramuri Pogorârea Sfântului Duh (biserica mare) şi Sfântul Ierarh Nicolae (paraclisul)

Mănăstirea are un muzeu cu icoane vechi şi obiecte de artă religioasă adunate din parohiile judeţului Tulcea, o colecţie de carte veche, religioasă, în special românească, precum şi un magazin de obiecte bisericeşti, tot acolo găsind şi vinul sec de Niculiţel, care merită încercat.