Nikon D5300. Ce nu ne spun specificațiile tehnice

Am avut de curând ocazia să testez, la Yellow Store Cluj, cel mai nou DSLR pentru fotografii amatori, Nikon D5300.

Echipat cu același senzor de 24 MPx și având același sistem de focalizare în 39 puncte ca precedentul model, D5200, compania Nikon a fost criticată că ar fi lansat D5300  doar pentru a respecta calendarul lansărilor - cu o periodicitate de un an și jumătate pentru modelele cu ecran orientabil - și de a avea un produs nou pe piață înainte de Crăciun.

La prima vedere, criticii au dreptate; dacă luăm aparatul la o examinare mai atentă, constatăm că producătorul a adăugat pe Nikon D5300 numeroase facilități, care se regăseau anterior doar pe modelele de categorie superioară (D90, D7000, D7100), astfel că acesta devine mai mult decât un aparat entry-level obișnuit.

Am constatat cu plăcere apariția posibilității realizării de expuneri multiple direct din aparat, funcție introdusă pe D90 și rezervată până acum clasei superioare a aparatelor cu senzor APS-C (DX, dacă folosim limbajul Nikon). Putem astfel suprapune până la trei cadre, ce vor intra în componența imaginii finale. Mai jos, puteți vedea un autoportret realizat astfel cu noul aparat:



A apărut, de asemenea, modulul GPS, ce permite salvarea în EXIF-ul imaginilor noastre a coordonatelor exacte la care le-am realizat. Utilizând apoi funcția Show images in Google Earth din aplicația gratuită Irfan View, putem vedea rapid și comod pe hartă unde ne aflam la momentul respectiv. Acest lucru este excelent în fotografia de călătorie, permițându-ne să ținem o evidență precisă a locurilor pe care le-am vizitat și a obiectivelor ce ne-au captivat atenția.

Singurul dezavantaj pe care l-aș găsi al prezenței GPS-ului în aparat ar fi cel de ordin legal: de exemplu, în Israel e interzis importul telefoanelor mobile și al GPS-urilor de către persoanele fizice, pe când fotografierea e permisă, cu excepția zilelor de sărăbătoare religioasă. Personal, aș prefera așadar un DSLR cu GPS opțional, pe care să-l pot lăsa acasă când mă decid să călătoresc în țări cu restricții (mai ales că ne-am lua cel mai bun aparat pe care îl avem când mergem într-o destinație interesantă).

Viteza de fotografiere în rafală a Nikon D5300 e de 5 cadre/sec., mai mare decât a D90 (4,5), dar ceva mai mică decât a D7000 (6 cadre/sec.). E evident faptul că producătorul a dorit ca diferitele modele de aparate să nu se concureze între ele: D90 e deja un aparat de generație trecută, ale cărui performanțe pot fi depășite chiar de modelele entry-level; în schimb, acestea nu ar trebui să concureze cu modelele pentru entuziaști, deși cele două clase se apropie tot mai mult ca specificații - mai ales că vorbim de același sistem de focalizare, introdus în fond de Nikon D7000.

În ce privește granulația, se vede că avem de-a face cu un senzor performant și că tehnologia evoluează pe zi ce trece. Dacă în general se spunea că mai mulți megapixeli riscă să ducă la o deteriorare a granulației imaginii, ca urmare a creșterii densităților pixelilor pe unitatea de suprafață (riscând să apară interferențe la nivelul elementelor fotosensibile), evoluția tehnologică face ca fiecare generație să fie mai performantă decât precedenta.

Concret, dacă pe Nikon D70 granulația era vizibilă de la ISO 400 și devenea deranjantă la ISO 640, pe D90 la ISO 800 ea e vizibilă, dar acceptabilă până la ISO 1250; pe D5300, la ISO 800 vom obține imagini mai bune decât la ISO 400 cu vechea generație:


1/80 sec., f/5,6, ISO 800

Încă un avantaj adus de noul model este posibilitatea creșterii sensibilității ISO în treimi de treaptă, rezervată până acum modelelor pentru entuziaști. Putem acum alege, la fel ca profesioniștii, sensibilități de tipul ISO 640 sau 1250, nu doar varia sensibilitatea în trepte întregi (400-800-1600), cum era obiceiul pe modelele entry-level (D3200, D5100). În acest mod, vom controla mult mai bine raportul sensibiltiate-granulație, nefiind nevoiți să creștem valoarea ISO peste pragul minim necesar obținerii unei expuneri optime.

Ergonomia rămâne cea specifică seriei D5000: articulația ecranului orientabil ocupând latura stângă a aparatului, butoanele sunt plasate pe latura superioară și în centru-dreapta. Personal, aș aprecia apariția unui model similar seriei 60D/70D de la Canon, echipat cu un LCD pentru vizualizarea parametrilor expunerii în partea superioară și două rotițe de control - cu alte cuvinte, un D7100 cu ecran orientabil.

Se justifică să plătim 1000 lei în plus pe D5300 față de mai vechiul D5200 doar pentru avantajele enumerate mai sus? Probabil că nu în acest moment... însă pe măsură ce elementul de noutate al 5300-lui se va atenua, va deveni cu siguranță o alegere interesantă, reprezentând un upgrade semnificativ pentru posesorii de aparate entry-level.

Mai jos, puteți vedea mai multe cadre de test realizate la YellowStore:






Și, desigur, o imagine a produsului testat:


Nikon D5300, 3699 lei în oferta F64

Salutări și bun-venit pe forum!

Problema diafragmei controlabile manual nu ține într-atât de body, cât de obiectivele folosite. În ultimii 4-5 ani, tendința producătorilor (și nu am în vedere doar Nikon, ci și Pentax sau Sony) a fost de a renunța treptat la obiectivele cu acționare mecanică a sistemului de focalizare și inel dedicat controlului diafragmei, în favoarea stabilirii deschiderii acesteia direct din aparat (fie din meniuri pe cele entry-level, fie acționând o rotiță, pe modelele mai avansate).

Într-un fel, acest lucru nu e rău, ținând cont că e mai rapid să reglezi diafragma fără să iei aparatul de la ochi (ca să acționezi inelul de la baza obiectivului pentru a alege treapta dorită ar trebui să privești aparatul de sus), dezavantajul fiind că diafragma va sta la deschiderea minimă atunci când aparatul nu comunică electronic cu obiectivul. Acest lucru îngreunează de exemplu lucrul cu tuburile macro, unde era mai comod să poți controla manual deschiderea diafragmei, sau vorba ta, controlul ei în timpul filmării.

Pentru filmare însă, există posibilitatea achiziționării unor obiective dedicate videografiei (VDSLR), cum sunt cele de la Samyang, care permit controlul manual precis al diafragmei și focalizării. În plus față de obiectivele vechi echipate cu inel de diafragmă, pe care o puteai varia doar din treaptă în treaptă (determinând deci înjumătățirea cantității de lumină cu fiecare clic al inelului, al cărui zgomot putea fi înregistrat de microfonul aparatului), acestea permit o variere lină a luminozității, prin acționarea unei rotițe plasată de jur împrejurul obiectivului.

Aceasta nu doar că permite controlul lin al diafragmei ci, mulțumită unor zimți, permite amplasarea în sisteme de andocare, care să faciliteze lucrul cu aparatul de fotografiat pe post de cameră video (lucru practicat tot mai mult de videografii din ultima vreme, ca urmare a senzorilor de mari dimensiuni ai DSLR-urilor).

Poți vedea exact cum arată sistemul de control manual al diafragmei, gândit pentru utilizarea împreună cu accesoriile de tip VDSLR în imaginea de mai jos, ce prezintă un obiectiv fisheye Samyang gândit pentru filmări:



Samyang 14 mm f/3,1 Nikon VDSLR Cine Lens - 1439 lei la reducere în oferta F64