Cat e de util in realitate parasolarul

Vedem adeseori pe fotografii de sport, cum pe langa ca isi cara teleobiectivele de talie impresionanta cu ei pe stadion, le ataseaza si parasolare cu lungimi comparabile cu cele ale obiectivelor destinate incepatorilor. Se justifica realmente acest lucru, sau este mai mult o gaselnita de marketing, facuta mai mult sa impresioneze prin aspectul vizual mai... intimidant (dupa cum procedeaza unii pseudo-fotografi de nunta, care, pe acelasi considerent, isi cumpara grip la D90, pentru a-l face sa semene cu un aparat de top, precum D4) ?

Adevarul este, ca intotdeauna, undeva la mijloc. Cat timp avem o singura sursa de lumina, precum e soarele, si acesta nu ne patrunde in cadru, lucrurile sunt relativ simple: utilitatea parasolarului este minima, sau acesta ne poate chiar incurca daca dorim sa folosim un filtru de polarizare (v. postarea anterioara), pe care nu il vom mai putea roti in pozitia dorita din cauza ca accesul la marginile sale va fi blocat de parasolar.

Lucrurile devin insa mult mai delicate in conditiile in care avem mai multe surse de lumina, unele din ele intrand, fie si partial, in cadru. Dupa cum bine se stie, orice lumina care nu ajuta la formarea imaginii, ii dauneaza. Acest lucru este cu atat mai vizibil pe timp de noapte, cand iluminatul stradal ne poate crea numeroase artefacte nedorite, uneori in zone ale cadrului din care ne va fi imposibil sa corectam imaginea fara o pierdere vizibila de calitate in portiunea afectata.

Pot aparea de exemplu halouri luminoase - care, daca avem norocul sa se fi format exclusiv pe o suprafata uniforma de culoare, precum e cerul, pot fi corectate intr-o maniera onorabila. Daca insa acestea apar la suprafata de contact dintre doua medii (zidul unei cladiri, profilandu-se pe cer), va fi mult mai dificil sa le corectam, cel putin nu fara sa afectam calitatea imaginii (instrumente precum Clone tool sau Spot healing tool din Photoshop isi pot face treaba cu un succes totusi limitat, fiindu-le cu atat mai dificil, cu cat in portiunea respectiva de imagine sunt mai multe detalii).

Alte artefacte deranjante sunt razele de lumina, care se profileaza uneori pe distante apreciabile in jurul sursei luminoase, si care sunt cu atat mai pronuntate cu cat fotografiem la diafragme mai inchise (lucru necesar de exemplu cand inca nu e noapte deplina, dar tocmai atunci nuanta de albastru a cerului la apus e mai interesanta).

Este mai bine deci sa evitam formarea majoritatii artefactelor luminoase nedorite, montand pe obiectiv un parasolar.. in fond, acesta este motivul pentru care producatorii l-au introdus in oferta, de la bun inceput.

În plus, parasolarul asigură și un grad de protecție sporită a obiectivului față de șocurile mecanice, probabilitatea fiind mai mare ca noi să lovim întâi parasolarul, oprindu-ne la timp din mișcarea ce ar putea dăuna întregului ansamblu optic.

Producătorii sunt însă conștienți de aceste avantaje, motiv pentru care parasolarele vin la prețuri pe măsură: cum, spre exemplu, obiectivul kit de la Nikon nu vine cu un astfel de accesoriu, parasolarul HB-45 este disponibil separat, la un preț de 68,99 lei la F64.

Nici cei de la Canon nu stau mai prejos, ES-71 pentru obiectivul de 50 mm, f/1,4 costând 110 lei la F64.

Parasolarul rămâne însă un accesoriu util, care merită demontat strict când avem nevoie de discreție maximă, sau ne incomodează ansamblul optic de lungime mai mare.

Mai jos, puteți vedea două imagini pe care le-am realizat, înfățișând Piața Avram Iancu din Cluj: prima nu este afectată de halourile luminoase, pe când a doua este, în mod chiar deranjant (acestea sunt prezente ca urmare a absenței parasolarului, fiind amplificate de difracția obiectivului la diafragme închise. Totuși, absența parasolarului este factorul determinant, întrucât am folosit o diafragmă moderat de închisă, f/10).