Eterna confruntare Canon vs Nikon. Cat e realitate si cat e marketing in spatele loialitatii de brand?

Exista nikonisti inveterati, care vor sustine ca nimic nu e mai bun decat aparatul lor - ajungandu-se chiar ca unele modele sa aiba fani atat de convinsi incat sa respinga chiar si succesoarele acestora (Nikon D90 fiind cel mai graitor exemplu, un aparat cu o baza imensa de fani, intre care si subsemnatul, posesor al unui exemplar cat se poate de reusit ).

La fel, exista comunitati de canonisti convinsi, care considera ca utilizatorii celorlalte brand-uri sunt niste amatori, intrucat "profesionistii folosesc Canon".

Probabil ca in Romania acestea sunt mai mici, in conditiile in care aparatele Canon sunt importate de mai multe firme, neexistand un canal unic de distributie, precum in cazul firmei galbene.

Canon se mandreste a fi singura firma care produce tot ce e necesar in industria de imagine, de la aparate foto si obiective pana la imprimante, cerneluri si hartie fotografica, in timp ce Nikon abordeaza cu succes mai multe domenii in care este necesara optica de precizie, intre care lunete pentru armele de vanatoare, binocluri sportive sau aparatura medicala.

Ambele sunt companii japoneze cu o traditie de peste 90 de ani, fiecare delocalizandu-si insa o parte din unitatile de productie (in special cele pentru echipamentele destinate amatorilor): Canon in China, Nikon in Thailanda si China. Totusi, nu va asteptati la "chinezarii", ambele companii mentinand standardele de calitate chiar daca valul globalizarii le-a obligat sa isi mai reduca din costuri.

Fiecare companie si-a stratificat insa categoriile de aparate, facand mici economii in unele sectoare, sau sacrificand unele facilitati astfel incat sa impinga cumparatorul spre clasa superioara.

Astfel, Nikon sacrifica functionalitatile aparatelor compacte, acestea fiind gandite in special pentru utilizarea in modul automat sau alegand dintre modurile scena predefinite. Reglajele manuale ale expunerii nu sunt disponibile decat pe compactele din seria P (performance), lipsind de pe seria L (leisure).

Canon ofera la randul sau compacte complet automatizate, unele de buget (seria A), altele mai stilate (ca design si calitatea materialelor utilizate), destinate amatorilor exclusivisti (seria Ixus). De asemenea, ofera compacte cu functii manuale, la preturi foarte convenabile pentru performantele lor (seria SX).

Un alt avantaj major al compactelor Canon vine de data aceasta din partea comunitatii de programatori entuziasti. Acestia au realizat colectia de firmware-uri personalizate cunoscuta ca si CHDK, despre care am scris intr-o postare anterioara.

Gratie acesteia, devin accesibile unele functii intalnite doar pe compactele de backup pentru profesionisti sau pe DSLR-uri, ca salvarea imaginilor in formatul RAW, sau utilizarea unor timpi extrem de scurti de expunere.

La DSLR-urile destinate amatorilor, lucrurile se schimba din nou: daca Nikon produce aparate cu un finisaj impecabil si un aspect ingrijit, Canon a decis sa sacrifice din calitatea materialelor, aparatele avand un aspect plasticos, ieftin (desi la preturi de peste 1500 lei, apreciem ca economia realizata e minima). Strategia a mai fost utilizata de producatorul de telefoane mobile Nokia, care sacrifica intentionat finisajele modelelor ieftine, pentru a impinge clientii spre cele de clasa superioara.

Pe de alta parte, in pofida aspectului auster, fiabilitatea e mentinuta la cote inalte: cunosc proprietari de Canon 350D care le utilizeaza cu succes de cca. 8 ani, sau un proprietar de 450D (similar cu cel din Consignatia F64)care sustine ca a facut peste 200.000 cadre cu aparatul, care inca functioneaza (desi probabil ca a avut mult noroc, fotografiind atat de multe cadre, in ocazii totusi putine - respectivul e fotograf la raliuri; vechiul meu D70 arata mult mai uzat la exterior, dupa doar 65000 cadre).

Nikon insa a sacrificat din functionalitatea DSLR-urilor entry-level: nu pot fi utilizate decat cu obiective cu motor de focalizare, lipsindu-le motorul intern, blitz-ul incorporat nu poate fi utilizat decat cu preflash-urile de masurare, riscand sa declanseze inainte de vreme blitz-urile slave, sau nu poate fi aleasa temperatura de culoare in grade Kelvin, decat selectand cateva moduri predefinite si eventual alterand matricea culorilor.

La ambii producatori, DSLR-urile destinate incepatorilor dispun de o singura rotita pentru alegerea timpului si diafragmei in modul manual, comutarea dintre cele doua valori necesitand mentinerea unui buton apasat. De asemenea, la ambii producatori ecranul din partea superioara, destinat verificarii parametrilor expunerii, apare doar de la modelele de clasa medie in sus.

La DSLR-urile Nikon, exista unele controverse privind problema fiabilitatii mecanismului de rabatare a oglinzii. Nu am sa ma refer la zvonurile privind pierderile de ulei ale pistonului care antreneaza ridicarea de pe D600 sau de bateria care se supraincalzea de pe D7000, intrucat nu am intalnit personal niciun posesor care sa fi avut astfel de probleme. Am sa ma refer insa la un caz pe care il cunosc indeaproape: un D3100 de la care am vazut poze umbrite in partea superioara de oglinda care se ridica incomplet, urmare a unei defectiuni a mecanismului de rabatare. Pe numele sau SQ Base Unit, acest mecanism se defectase dupa realizarea a putin peste 31000 cadre cu aparatul respectiv... din fericire, magazinul de electronice de unde fusese achizitionat l-a preluat in garantie si a dispus remedierea problemei. intr-un interval de cateva zile.

Printre canonisti nu am intalnit probleme de genul acesta, din contra, mai cunosc un proprietar de 350D, achizitionat in 2005, care se serveste de el foarte bine. Respectivului insa i s-au defectat doua obiective, situatie pe care am intalnit-o la cel putin alte doua persoane (concret, s-a gripat motorasul de focalizare din obiectiv, acesta trebuind fortat putin cu mana concomitent cu apasarea la jumatate a declansatorului, pentru ca focalizarea automata sa aiba loc). E drept ca acestia din urma aveau aparate mai scumpe (7D si 5D), insa obiectivele lor nu erau cele din seria L (Lux), ci din cele comune.

Putem astfel aprecia ca riscuri exista in ambele tabere... dar la fel de bine exista si satisfactii, cand obtii acel cadru mult-visat, moment in care conteaza mai putin marca aparatului... asa ca recomandarea mea finala este sa alegeti acel aparat care vi se potriveste mai bine, dupa ce l-ati butonat. Iar daca doriti sa-l comandati online, puteti sa studiati aparatele cunoscutilor inainte, modul de utilizare se pastreaza in linii mari de la o generatie la alta a aceluiasi producator.

Update: Ce altă cale mai bună de a tranșa această dezbatere decât de a testa în paralel un Canon și un Nikon, la fotografierea aceleiași scene? În timpul recentei mele vizite la sediul F64, am decis să testez recent-lansatul Canon 700D, comparativ cu D90-ul meu.

Din păcate, aparatele de teste fiind legate de standurile lor, nu aș fi putut duce 700D-ul la standul de Nikon-uri, pentru a-l testa contra unor modele mai noi, de rezoluție mai mare (Canon 700D folosește un senzor de 18 MPx, pe când Nikon D90 are o rezoluție sensibil mai mică, de 12 MPx). Însă chiar și așa, am putut testa claritatea redării detaliilor, din centru și până în marginile ecranului, compara granulația de imagine și uniformitatea zonelor de aceeași culoare.



(Clic pe imagine, pentru a o vedea la rezoluția maximă, pe server-ele Flickr)

Imaginile au fost realizate la exact aceiași parametri - 1/80 sec., f/3,5, ISO 800, la focala de 18 mm - pentru a avea o bază comună de comparație, stabilizatorul de imagine fiind oprit (nici nu ar fi fost necesar, la această combinație de timp de expunere și distanță focală).

Interesant este că, dincolo de faptul că imaginea obținută cu 700D-ul e vizibil mai mare, ea având 5184x3456 pixeli, față de 4288x2848 cea realizată cu D90-ul, diferențele sunt mai degrabă de nuanță decât propriu-zis de calitate a imaginii. Ținând cont totuși că punctul de focalizare central a fost plasat în ambele cazuri pe mașinuța galbenă, imaginea realizată cu Nikon-ul se distinge ca fiind mai scharf, cu muchiile fine mai bine definite decât din cadrul tras cu Canon-ul, aceleași considerente aplicându-se și celei verzi, din spatele ei.

În ceea ce privește însă granulația, imaginea obținută cu Canon-ul este într-un ușor avantaj, deși parcă nu pe atât de mare pe cât ne-am fi așteptat, dat fiind caracterul de noutate al aparatului. Constatăm însă cu plăcere că senzorul de pe 700D este mai performant decât vechea generație de 18 MPx, introdusă cu 550D și devenită aproape o constantă a aparatelor Canon cu senzor APS-C. De altfel, noul senzor e capabil de a lucra la sensibilități ISO de până la 25600 (în modul extins), adică cu două trepte peste nivelul maxim de pe D90.

Încadrarea imaginii realizată cu Canon-ul e o idee mai strânsă decât cea cu Nikon-ul, deși am fotografiat din același loc și am folosit aceeași focală, de 18 mm. Găsesc o explicație în factorul de crop diferit al aparatelor produse de cele două companii rivale: Nikon folosește un factor de decupare de 1,5x, ceea ce se traduce într-un unghi de cuprindere de 76 grade la 18 mm (27 mm, echivalentul full-frame), pe când Canon, 1,6x - rezultând un unghi de cuprindere de 74 grade și 20 minute, focala echivalentă în formatul full-frame fiind o idee mai lungă, de 28,8 mm.

Strict analizând imaginile de test, balanța rămâne oarecum în echilibru: detalii mai fin conturate, colorit o idee mai viu pe Nikon, granulație mai fină pe Canon. Rezoluția mai mică a D90-ului nu e pentru moment un dezavantaj, decât dacă dorim să realizăm decupaje foarte strânse din fotografiile noastre; ea poate însă deveni, odată cu creșterea diagonalelor și a definiției monitoarelor (pe un orizont de timp de 10-15 ani).

Așadar, fiecare tabără de fani își va apăra brand-ul în continuare; recomandarea mea este că aparatul merită ales așadar mai degrabă pe criterii subiective, personale (mai exact, cu care din ele vă simțiți mai în largul vostru, vă vine mai bine în mâini), calitatea imaginii finale fiind comparabilă și orice avantaj venind cu un dezavantaj corelativ.

Iar după ce ați ales o tabără, rămâneți consecvenți, pentru a putea direcționa banii spre obiective - care reprezintă mai mult decât un simplu accesoriu.



Canon EOS 700D body, 2998 lei în oferta F64