Pasul catre Full Frame cu fonduri minime

Mier Ian 29, 2014 3:19 am

Probabil ca multi dintre posesorii de DSLR-ul entry sau mid level s-au intrebat cum ar fi sa fotografieze cu o camera full frame gen Nikon D3 sau Canon 5D. Dupa ce am comparat preturile, chiar pentru versiunile mai ieftine cum ar fi Nikon D600, am cam lasat-o moarta, argumentand ca avantajele dintre un senzor crop (aprox 23mmx15mm) si un full frame (36mmx24mm) nu sunt atat de importante sa justifice investitia. Cateva dintre aceste avantaje ar fi: in primul rand e mai mare si stim bine ca "bigger is better", senzorul ff fiind mai mare nu face crop deci are un camp de vizibilitate mai extins cand folosim acelasi obiectiv (sigur ati auzit despre un anumit obiectiv ca are o distanta focala de 50mm, de exemplu, folosit pe un senzor full frame, dar echivalentul pe senzor crop este de 75mm datorita tocmai acestui fenomen de "taiere"), un full frame are o gama dinamica, sau dynamic range mai corect, mult mai mare, se descurca mult mai bine in lumina scazura cand folosim valori ISO mari, are un unghi de cuprindere mai larg (potrivit in fotografia de arhitectura) si nu in ultimul rand un full frame are o profunzime de camp (depth of field) mai mica (creaza mai mult bokeh, fiind potrivit in special pentru portrete). Putem rezuma ca un senzor FF produce o imagine mai de calitate. Bineinteles, daca esti la inceput de drum in fotografie aceste detalii tehnice sunt printre ultimele tale probleme (incearca mai intai sa stapanesti relatia iso-obturator-diafragma, sa te joci cu expunerea, sa inveti cateva lucruri despre compozitie). Dar daca ai acumulat deja destule cunostinte teoretice si experienta in domeniu poti sa ai pretentiile mai sus mentionate, aduse de senzorul full frame.

Ok, teoretic am ajuns la o concluzie, si anume ca vrem o camera FULL FRAME. Dar ramane problema costurilor, aproximativ 6000 ron cea mai ieftina solutie (doar body-ul): f64.ro/nikon-d600-body.html sau ceva mai ieftina daca optam pentru SH.
Dar uitam ceva! Si anume originea denumirii de "FULL FRAME" care se refera la o dimensiune a senzorului, aceeasi dimeniune ca si formatul clasicului film de 35mm, un standard in fotografie inca din 1909. Si asa avem solutia pentru trecerea la FF cu costuri minime: ne cumparam un SLR, adica un DSLR non-digital. Si pentru ca sunt nikonist o sa ma rezum la marca Nikon. Daca preferati alte marci aveti google-ul la indemana. In primul rand, sa cunoasteti bazele camerelor Nikon pe film studiati putin linkul acesta: filmbodies.com/cameras/concise-film-slr-opinions.html (nu e mult de citit!!).

Ca si recomandare personala daca aveti ceva mai multi bani, eu va sugerez Nikon F80. Nu e cel mai ieftin dar raportul calitate/pret este excelent, ajunge pe la 300ron doar bodyul. Daca insa sunteti cu un buget restrans si vrei sa mai strangeti bani si pentru obiective recomandarea este Nikon F60 pe care il puteti gasi undeva la 100, 150ron (doar body-ul). Ma rezum doar la body-uri pentru a reduce din costurile investitiei initiale si presupunand ca deja aveti 2-3 obiective de la dslr pe care le puteti folosi cu slr-ul. Compatibilitatea obiectivelor este incredibil de mare, montura pastrandu-se neschimbata timp de decenii. Astfel putem montan un obiectiv din anii 70 pe un Nikon D7100 de exemplu. Atentie, aici ma refer doar la compatibilitatea monturii (daca se poate monta fizic pe aparat si este recunoscut de aparat) deoarece multe din aparatele pe film nu sunt compatibile cu sistemele de focus. De exemplu, Nikon F60 este compatibil cu obiective de tipul AF, AF-D si G. Se poate folosi si cu obiective de tipul AF-S ca de exemplul clasicul 18-55mm, doar ca trebuie sa facem focus manual. Si nu va ganditi ca focusul manual e un chin. Dimpotriva, e o placere datorita faptului ca SLR-urile au pentaprisma nu pentaoglinda ca la DSLRurile entry si mid level iar punctul de focus este enorm. Alt lucru important cand vorbim de obiective este compatibilitatea lor cu senzorul full frame. De exeplu un obiectiv 70-300mm este pe deplin compatibil deoarece acopera senzorul la toate focalele, in schimb 18-55mm nu. La focala de 18mm vei avea in cadru un cerc (deschiderea circulara a obiectivului) in interiorul unui dreptunghi, deci "vignetare" deosebit de puternica. Cand cresti focala la 18*1.5=27mm caci 1.5 e factorul de crop, vei acoperi cum trebuie filmul sau captorul. Deci intre 27mm si 55mm e ok si obiectivul clasic de kit. La fel si cu orice alt obiectiv DX cu focala fmin - fmax. De la fmin*1.5 pina la fmax acoperirea e ok. O achizitie buna pentru aparatul pe film este obiectivul 28-80mm, un fel de 18-55mm de pe dslr dar cu mult superior. Il gasiti undeva in jur de 100-200 sau il puteti cumpara odata cu body-ul.

Ce alte costuri suplimentare mai avem:

filmul - in jur de 10 lei. Putem folosi orice film de 135, cel mai ieftin e numai bun. Puteti sa luat chiar expirate. Pe ebay de exemplu gasim pachete de filme expirate la preturi de nimic. Nu uitati sa acordati atentie si celor alb-negru.
developarea - in jur de 5 lei
scanarea filmului pe CD - 7-20 lei, in functie de rezolutie. Scanarea filmului inseamna transpunerea imaginilor de pe film pe un format digital fara a le mai printa pe hartie. Procedura se realizeaza cu ajutorului unui scaner foto ca acesta: f64.ro/reflecta-i-scan-3600-scaner-film-35mm.html. Procesul consuma destul de mult timp mai ales la rezolutii mari plus ca preturile sunt destul de ridicate mai ales daca vrem ceva mai de calitate. O alta modalitate de a ne transpune imaginile de pe film in calculator este folosind DSLR-ul propriu. Practic nu costa nimic si este o procedura destul de rapida. Aici aveti un clip care descrie intr-un mod destul de haios procedura: youtube.com/watch?v=AgOTk4ApEYs. Daca aveti bani mai puteti opta si pentru un adaptor de genul asta in cazul in care va e mai comod: f64.ro/nikon-es-1-adaptor-dslr-pentru-copierea-diapozitivelor-format-ingust-135-.html.

Tragand linie, trecerea pe full frame ne costa:

body-ul - intre 100 si 300ron in functie de marca, model
obiective - intre 0-200 ron (le folosim pe cele de la DSLR sau ne luam si 28-80mm)
film - intre 10 ron sau mai putin daca luam expirate sau de pe ebay
developare - 5ron (se poate face si acasa cu solutii ca f64.ro/solutie-fomadon-lqn-revelator-film.html)
scanare film - intre 0 si 20ron (fotografiere acasa cu DSLR-ul sau scanare la laborator)

Adunand toate cele de mai sus pare o suma derizorie, nu-i asa, comparativ cu multe mii de lei pe care i-am da pe un DSLR?!

Astept pareri, completari, corectari sau orice comentarii referitor la fotografia pe film.

Joi Ian 30, 2014 4:54 am

Salutări și bun venit pe forum!

E o reală bucurie să vezi că există pasionați care înțeleg cu adevărat fenomenul fotografic, nu se rezumă la "vreau full-frame ca să impresionez clienții" (poate ți se va părea ciudat, dar am întâlnit o dată un fotograf care trăgea pozele de grup pentru o nuntă șezând pe bancă, nici nu se obosise să încerce diferite unghiuri, dar avea la aparat o curea de D700 - aceea dă bine, evident Laughing

).

Ai dreptate, filmul de 35 mm are o istorie seculară (la propriu) în spate. Cadrul standard de 24x36 mm a fost dezvoltat de inginerul Oskar Barnack de la Leica, acesta venind cu ideea creării unui aparat care să folosească, în locul plăcilor de sticlă, mari și incomode, peliculă similară celei cinematografice. De altfel, standardul pe care îl cunoaștem astăzi drept "full-frame" reprezintă o dublare a clișeului cinematografic (24x18 mm). Practic era folosită o rolă de film cu lățime dublă (dar, evident, mult mai puține cadre).

Interesant este că au existat și aparate pe film pe standard APS-C (film tip IX240), însă acest format introdus pe la mijlocul anilor 1990 nu a prins până la trecerea pe digital, deoarece la început SLR-urile erau prea scumpe pentru amatori, iar profesioniștii nu ar fi renunțat la cele de 35 mm. Însă la început nici nu au existat aparate DSLR full-frame, nici măcar cele profesionale: Canon 1D folosea standardul propriu al companiei, APS-H, iar Nikon D1, D2/D2x, APS-C.

Primul DSLR full-frame, Canon 5D Mark I, a fost lansat în august 2005, iar concurentul direct de la Nikon, doi ani mai târziu. Pentax nici până azi nu a intrat pe piața full-frame-urilor, preferând să-și promoveze fie APS-C-urile, fie aparatele de format mediu (cu senzor de 44x33 mm). De fapt, chiar mă surprinde cum în România toată lumea folosește doar Nikon și Canon, iar acest format exclusivist e aproape inexistent (la noi, fotografii de nuntă vor doar D800/5D, uitând parcă de Pentax 645D sau Hasselblad H5D-40 - cu senzor de 32,9x43,8 mm).

Revenind la aparatele noastre pe film, într-adevăr Nikon F60 e un aparat excelent... și nu simt prea tare lipsa compatibilității cu obiectivele AF-S: folosind indicatorul de confirmare a focalizării (o bulină neagră care apare pe fond verde când focalizarea e corect realizată și clipește intermitent când te apropii de acest punct), e chiar mai sigur decât să-ți fie perfect clar ce vezi prin vizorul aparatului (strict pentru inspecția vizuală te mai poate induce în eroare corecția de dioptrii, mai ales dacă porți ochelari).

Indicatorul focus confirmation funcționează chiar și cu obiective lipsite de orice electronică, precum vechile M42-uri. Dețin un Revuenon 135 mm f/2,8 (montat cu adaptor), cu care poți face lucruri chiar reușite dacă ai timpul să-ți compui în liniște cadrul (poți vedea câteva mostre în articolul dedicat metodei Brenizer).

Singurul dezavantaj pe Nikon-uri e că nu mai poți folosi exponometrul aparatului, deci e preferabil să faci o măsurătoare cu un obiectiv obișnuit înainte, iar apoi să calculezi tu echivalentul pentru diafragmele mai deschise (presupun că știi deja aceste lucruri, dar poate altor cititori li se va părea interesantă secțiunea dedicată expunerii din cursul foto).

Încă un avantaj al aparatelor pe film e... rezoluția. La 2400 DPI, pot scana la 14399x9600 pixeli, adică 138 megapixeli, rezoluție de 3,8 ori mai mare decât cea a D800-lui (7360x4912 pixeli). Desigur, pentru a beneficia din plin de acest nivel de detaliere trebuie ca imaginea să fie focalizată perfect, în caz contrar orice imperfecțiune ieșind mult mai repede la iveală (chiar mă mir cât de prost focalizate erau unele imagini pe care le-am tras în urmă cu 10-15 ani cu "săpuniera" Kodak Cameo "focus-free" - în fapt, cu o lentilă fixă din plastic, iar dacă scoteam pozele 9x13 sau 10x15, păreau clare).

Sunt curios, abia aștept să vedem primele tale experimente pe film, după care vom putea trage chiar mai multe concluzii Smile

.

...O singură observație aș mai avea: dacă vrei să fotografiezi filmul cu obiectivul macro, și nu ai un adaptor pentru asta (cel de care pomeneam când am mai povestit), ai grijă să îți cadă perfect perpendicular obiectivul pe cadrul de film, pentru a evita erorile de profunzime de câmp.

Mult succes, tradiționala lumină bună și să auzim numai de bine!

Pasul catre Full Frame cu fonduri minime

Pasul catre Full Frame cu fonduri minime

Re: Pasul catre Full Frame cu fonduri minime