Sa invatam sa citim lumina, pentru fotografia urbana si de peisaj perfecta

Insusi termenul de fotografie pune accentul pe elementul lumina: utilizand un instrument tehnic de captura adecvat, fotograful "scrie cu lumina" despre realitatea inclonjuratoare.

Daca la fotografierea in studio lucrurile sunt oarecum bine stabilite, in ideea in care noi suntem cei care controlam amplasarea exacta a surselor de lumina (si, cu exceptia celor mai ieftine blitz-uri, stabilim si puterea lor de declansare), in exterior lumina naturala joaca un rol mult mai important (chiar cu un blitz extern performant, precum Nikon SB-910, nu vom putea ilumina mai departe de cca 20 metri, ceea ce poate fi arhisuficient pentru poze de grup fara umbre pe chipurile personajelor, insa e TOTAL insuficient in fotografia urbana sau de peisaj).

De fapt, nici nu ne-am dori sa fotografiem repere de arhitectura sau peisaje cu o sursa de lumina artificiala, care strica mult din farmecul natural a scenei pe care o contemplam. Din contra, trebuie sa invatam sa CITIM LUMINA, astfel incat sa ne folosim de ea cu succes pentru imaginile noastre.

In primul rand, trebuie sa evitam sa fotografiem in contralumina (am obtine niste poze cu un cer ars, iar subiectul principal ar avea niste culori fade, lipsite de contrast). Din contra, daca fotografiem pe directia de propagare a luminii, avand soarele in spatele nostru, vom obtine culori vii, in tonuri calde, iar toate detaliile vor fi optim reliefate (trebuie numai sa avem grija ca, atunci cand soarele e foarte jos pe cer, precum dimineata devreme si seara tarziu, sa nu ne apara propria umbra proiectata pe subiect. Sau, desigur, putem sa o utilizam si aceasta in mod creativ).

In cazul in care soarele nu bate din spatele nostru, ci de undeva din lateral, vom observa ca orice detaliu mai proeminent de pe subiectul nostru va fi dublat de o umbra. Putem utiliza si acest lucru in mod creativ, pentru a evidentia mai bine anumite detalii ale subiectului.

O problema deosebita apare vara, la orele amiezii (am constatat ca fenomenul se manifesta in intervalul 11:15-13:30). Soarele va cadea aproape vertical pe subiect, generand imagini cu tonuri fade, lipsite de contrast si cu umbre pronuntate pe verticala. Ce e mai grav e ca fenomenul nu e afectat de directia in care ne orientam, asa ca mai bine e sa ne incepem ziua de fotografiere mai devreme si sa facem o pauza la orele amiezii. (din octombrie si pana prin aprilie, intrucat soarele are o declivitate sudica, putem profita de acest lucru si, la orele amiezii, sa fotogafiem dinspre sud spre nord, contracarand astfel partial problema luminii de amiaza).

Ca sa cunoastem exact pozitia soarelui in functie de ora din zi si locatia geografica, putem recurge de exemplu la o aplicatie pentru smartphone, precum Sun Surveyor Lite, care ne va informa in orice moment despre ora rasaritului si apusului, precum si de pozitia soarelui in functie de punctele cardinale, pentru locatia la care ne aflam.

Putem in acest mod sa ne planificam foarte minutios calatoriile, stiind la fiecare obiectiv turistic important cand vom avea lumina optima - si astfel, sa obtinem fotografiile cele mai reusite.

In ce priveste expunerea, cum e preferabil sa lucram pe modul Manual, pentru a pastra un caracter unitar al seriei noastre de imagini (mentinand astfel parametrii de expunere constanti in lumina similara), ne putem folosi fie de exponometrul aparatului, fie de un exponometru dedicat, care ne va prezenta si relatiile dintre timp, diafragma si sensibilitatea ISO - precum acest Sekonic L-208 Twinmate, din oferta F64.

Voi reveni intr-o postare viitoare despre cum putem lasa chiar ochii si mintea noastra sa preia rolul exponometrului, readucand in era digitala cunostintele fotografilor din epoca filmului.