Dacă DSLR-urile ar fi smartphone-uri... funcții de pe telefoane mobile care ar prinde bine pe aparatele profesionale

DSLR-urile domină clar piața foto, când vine vorba de calitatea ireproșabilă a imaginii, sistemul de focalizare capabil săurmărească subiecte aflate în mișcare rapidă, posibilitatea surprinderii unor detalii fine, precum în fotografia macro, sau din contră, a folosirii teleobiectivelor pentru a reda clar subiectele aflate la distanțe impresionante (aviz celor care sunt impresionați mai mult de specificațiile pe hârtie și care vor fi dezamăgiți de zoom-ul cu valori astronomice pe hârtie, dar care produce niște imagini în cel mai bun caz mediocre, la valorile maxime ale focalei).

Pe de altă parte, în ce privește volumul pozelor realizate, statisticile comunității Flickr (flickr.com/cameras) ne arată că vasta majoritate a fotografiilor au fost realizate cu smartphone-uri Apple și Samsung, top-ul fiind continuat de DSLR-urile Canon și Nikon. Iar Sony e prezentă pe poziția a cincea a clasamentului Flickr nu mulțumită aparatelor sale SLT sau mirrorless, ci a seriei de smartphone-uri Xperia Z.

Acest lucru se datorează nu doar faptului că smartphone-ul ne însoțește peste tot și a numărului mult mai mare de amatori decât cel al pasionaților "serioși" (totuși, Flickr nu e Facebook, cei care postează aici având grijă să încarce doar imagini cu o minimă încărcătură artistică și care să spună ceva pentru un public mai larg decât cercul imediat de prieteni).

În ultima vreme smartphone-urile ajung să concureze în ce privește performanțelor senzorilor cu aparatele compacte, sau chiar să le depășească la unele capitole. De exemplu, Samsung Galaxy S5 ne oferă un senzor de 1/2,6", comparabil cu cel de pe majoritatea compactelor din prezent - 1/2,33", cu o rezoluție de 16 MPX... și, ce e în plus, e primul smartphone care permite filmarea la rezoluția 4K (2160p),  lucru pe care încă numeroase DSLR-uri de top nu îl oferă.

Însă principalul punct la care DSLR-urile - fie ele și cu prețuri de peste 10.000 lei -  rămân clar în urma smartphone-urilor este calitatea ecranului: un DSLR de top, Nikon D810, ne oferă un LCD de 3,2", cu o densitate de 510 PPI. Aceasta este chiar mai mare decât cea de pe unele smartphone-uri premium, ca Samsung s5 (442 PPI), fiind marginal mai mică decât cea de pe vârful de gamă al momentului, Samsung Note 5 (518 PPI). Problema ecranului Nikon D810 este însă faptul că folosește o tehnologie mult învechită: panourile TFT pur și simplu nu mai pot concura în ziua de azi cu ecranele AMOLED, IPS Triluminous sau Retina Display de pe smartphone-urile Samsung, Sony sau Apple.

Până când producătorii nu rezolvă această problemă, ne vom chinui în continuare să ne ascundem  la un colțișor ferit de soare sau să încercăm să ne facem umbră cu cotul pentru a ne putea vedea (cât de cât pozele), în timp ce posesorii de smartphone-uri performante își vor admira pozele la soare fără probleme.

Nu pomenesc aici de partajarea pozelor, sau de backup-ul în cloud, aceste lucruri putându-se realiza destul de ușor tocmai prin conectarea DSLR-ului la smartphone - pentru modelele mai noi, care dispun de emițător WiFi încorporat, există aplicații care permit transferul pozelor sau chiar declanșarea la distanță, iar pentru cele ceva mai vechi, putem folosi un card SD Eye-Fi sau Toshiba Flash Air. Desigur, pozele făcute cu telefonul pot fi încărcate în cloud o idee mai repede, însă dacă chiar ne dorim acest lucru, diferența e de doar câteva minute.

Problema vine însă la capitolul siguranță: nici măcar cele mai performante DSLR-uri nu ne permit criptarea datelor, astfel că, dacă ni se fură aparatul (mușc limba ), ni se fură și pozele. Dacă sunt doar amintiri de vacanță, nu e prea grav, dar dacă lucram la un proiect comercial situația poate deveni extrem de neplăcută dacă pozele ajung în mâini rău-voitoare...

Din contră, pe smartphone-uri, putem alege cu ușurință criptatea memoriei (inclusiv a card-ului microSD), astfel încât dacă cumva telefonul nostru e furat,  în absența cheii de criptare fișierele JPEG vor fi complet inutilizabile. Iar cheia de criptare e legată de dispozitiv, astfel că dacă hoțul introduce cardul microSD în alt telefon, sau îl resetează, nu va mai putea recupera datele noastre, chiar dacă ar afla ulterior cheia de criptare.

Iar unele modele mai avansate, precum Samsung S6 sau iPhone 5S și 6 permit folosirea amprentelor digitale drept cheie de blocare a telefonului. Iar dacă ne activăm o protecție în două stadii, cu o parolă care nu se șterge nici măcar prin resetare, telefonul devine complet inutilizabil pentru hoți... Sunt prin urmare sigur că numeroși fotografi profesioniști, care au investit zeci bune de mii de lei în DSLR-uri ca Nikon D800 sau Canon 5D Mk III, ar fi mult mai liniștiți când merg la evenimente unde trebuie să nu-și lase niciun moment echipamentele nesupravegheate, dacă ar ști că nimeni altcineva nu le mai poate utiliza aparatele.

Exceptând desigur panoul LCD, care nu ar implica nici el un cost excesiv (un ecran AMOLED pentru Samsung S4 Mini, de 4,3", sensibil mai mare decât cel de 3,2" de pe Nikon D800 și D810 costă cca. 500 lei, adică o mică fracțiune din prețul aparatelor - la ora la care scriu aceste rânduri, Nikon D810 costă 14.996 lei în oferta F64), toate aceste facilități ar putea fi introduse cu un minim efort din partea producătorilor, ele bazându-se exclusiv pe procedee software. Eventual, ar putea fi implementate printr-un update de firmware sau, dacă acest lucru nu ar fi prea practic din rațiuni de marketing, ar putea fi introduse cu următoarele modele de aparate.

Să sperăm că aceste idei nu vor rămâne simple posibilități și că vor deveni realitate în anii ce vor urma... până atunci, nu ne rămâne decât să ne ferim de soare și de persoanele rău-voitoare .