Fotografierea fulgilor de zăpadă cu obiectivul macro Nikon 60 mm f/2,8
Mier Ian 29, 2014 6:20 am
După o lungă perioadă de acalmie, inspirat numită de cei de la F64 drept "iarna fără zpăadă", anotimpul rece și-a intrat pe deplin în drepturi, mare parte a țării fiind îngropată sub troiene, iar ninsorile uitând parcă să se mai oprească. E vremea să rămânem în casele noastre, va spune probabil majoritatea... dar e și vremea unor oportunități fotografice mai deosebite, aș adăuga eu.
Recunoaștem cu toții, de mici copii, forma unui fulg de zăpadă, cu brațele sale ce pornesc dintr-un punct central (nucleul înghețat), ramificându-se, fiecare în parte, dând naștere unor prelungiri fine, cu dimensiuni de ordinul zecilor de micrometri, dar încă recognoscibile de la distanță mică cu ochiul liber. De regulă, fulgii de zăpadă prezintă o structură simetrică hexagonală și, mai arareori, triunghiulară.
Pe de altă parte, fulgii nu se lasă atât de ușor fotografiați: nu doar că zăpada pune unele probleme de expunere, dar a identifica un fulg perfect, cu toate ramurile intacte, într-o poziție favorabilă fotografierii și care să nici nu se topească la impactul cu solul se poate dovedi mai dificil decât ar părea la prima vedere.
Am dorit să experimentez fotografierea fulgilor de zăpadă, astfel că am montat obiectivul macro Nikon 60 mm f/2,8 pe aparat și am pornit la "vânătoare". Întrucât am constatat că am nevoie de un contrast cât mai bun, pentru iluminare am folosit un blitz Dorr declanșat prin simpatie de blitz-ul încorporat, a cărui putere o redusesem la minimum.
Mai jos, puteți vedea rezultatul acestor experimete - câteva detalii macro ale unor fulgi. Exceptând aplicarea semnăturii, imaginile nu au fost alterate digital, decât prin aplicarea unui crop și a corecțiilor de bază din Adobe Camera Raw 6.5. Pentru fiecare imagine, voi indica rezoluția la care s-a ajuns în urma crop-ului, ca să vă puteți face un ordin de mărime raportat la dimensiunea cadrului de 4608x3072 pixeli.
1680x1120 pixeli. După cum spuneam, cel mai dificil lucru e a găsi un fulg întreg, care să poată fi fotografiat dintr-o poziție favorabilă. Am preferat să psătrez cadrul, datorită clarității zonei din stânga, chiar dacă aripioara dreaptă a fulgului a fost ciobită.
1377x918 pixeli. Coborând obiectivul la nivelul fulgului, s-a interpus în cadru o mică "movilă" de zăpadă. De remarcat că zăpada fină e formată preponderent din cristale disparate, desprinse din fulgii întregi, astfel că aici nu aș fi găsit detalii care să merite fotografiate, trebuind să mă concentrez pe unul din puținii fulgi (aproape) intacți găsiți.
1970x1313 pixeli. Căutând și având răbdare, putem găsi structuri cristaline chiar mai elaborate, care ne vor uimi cu complexitatea lor.
Așadar, chiar dacă totul pare mohorât când privim pe geam, nu înseamnă neapărat că oportunitățile fotografice au dispărut... din contră, natura își prezintă acum unele fațete mai puțin întâlnite, pe care merită să le explorăm.
Recunoaștem cu toții, de mici copii, forma unui fulg de zăpadă, cu brațele sale ce pornesc dintr-un punct central (nucleul înghețat), ramificându-se, fiecare în parte, dând naștere unor prelungiri fine, cu dimensiuni de ordinul zecilor de micrometri, dar încă recognoscibile de la distanță mică cu ochiul liber. De regulă, fulgii de zăpadă prezintă o structură simetrică hexagonală și, mai arareori, triunghiulară.
Pe de altă parte, fulgii nu se lasă atât de ușor fotografiați: nu doar că zăpada pune unele probleme de expunere, dar a identifica un fulg perfect, cu toate ramurile intacte, într-o poziție favorabilă fotografierii și care să nici nu se topească la impactul cu solul se poate dovedi mai dificil decât ar părea la prima vedere.
Am dorit să experimentez fotografierea fulgilor de zăpadă, astfel că am montat obiectivul macro Nikon 60 mm f/2,8 pe aparat și am pornit la "vânătoare". Întrucât am constatat că am nevoie de un contrast cât mai bun, pentru iluminare am folosit un blitz Dorr declanșat prin simpatie de blitz-ul încorporat, a cărui putere o redusesem la minimum.
Mai jos, puteți vedea rezultatul acestor experimete - câteva detalii macro ale unor fulgi. Exceptând aplicarea semnăturii, imaginile nu au fost alterate digital, decât prin aplicarea unui crop și a corecțiilor de bază din Adobe Camera Raw 6.5. Pentru fiecare imagine, voi indica rezoluția la care s-a ajuns în urma crop-ului, ca să vă puteți face un ordin de mărime raportat la dimensiunea cadrului de 4608x3072 pixeli.
1680x1120 pixeli. După cum spuneam, cel mai dificil lucru e a găsi un fulg întreg, care să poată fi fotografiat dintr-o poziție favorabilă. Am preferat să psătrez cadrul, datorită clarității zonei din stânga, chiar dacă aripioara dreaptă a fulgului a fost ciobită.
1377x918 pixeli. Coborând obiectivul la nivelul fulgului, s-a interpus în cadru o mică "movilă" de zăpadă. De remarcat că zăpada fină e formată preponderent din cristale disparate, desprinse din fulgii întregi, astfel că aici nu aș fi găsit detalii care să merite fotografiate, trebuind să mă concentrez pe unul din puținii fulgi (aproape) intacți găsiți.
1970x1313 pixeli. Căutând și având răbdare, putem găsi structuri cristaline chiar mai elaborate, care ne vor uimi cu complexitatea lor.
Așadar, chiar dacă totul pare mohorât când privim pe geam, nu înseamnă neapărat că oportunitățile fotografice au dispărut... din contră, natura își prezintă acum unele fațete mai puțin întâlnite, pe care merită să le explorăm.
Re: Fotografierea fulgilor de zăpadă cu obiectivul macro Nikon 60 mm f/2,8
Vin Ian 31, 2014 4:40 am
Nu am mai avut parte de zăpadă proaspătă și în zilele următoare - condiție esențială pentru a găsi fulgi ... cum îmi trecuse prin cap să încerc fotografierea unor detalii specifice iernii și cu obiectivul de 60 mm atașat la tubul macro (pentru un factor de mărire de cca. 2,5:1, obiectivul permițând factori de cel mult 1:1), am decis să continui experimentele cu un subiect foarte la îndemână, dar nu mai puțin interesant: gheața de pe pervaz.
E binecunoscut că gheața poate lua forme din cele mai diverse, dând naștere unor veritabile sculpturi naturale. Iar în momentul în care prinde și unele bule de aer în structura ei, formațiunile vor fi chiar mai spectaculoase, cu un aspect amintind mai degrabă de ghețarii montani, decât de ceva atât de banal ca un petic de zăpadă semi-topită și apoi re-solidificată de pe un pervaz.
Principala dificultate la fotografiere va fi să vedem subiectul când focalizăm: în condițiile în care gheața ne va reflecta foarte multă lumină în ochi, va trebui să ne bazăm pe vizorul optic, fiind aproape imposibilă folosirea modului Live View (ideal pentru examinarea exactă a subiectului în fotografia macro, unde o eroare de câțiva milimetri la focalizare poate compromite iremediabil imaginea).
Prin încercări repetate, cu puțin antrenament vom putea obține însă rezultate onorabile (și, la nevoie, putem accentua claritatea contururilor aplicând în Photoshop un filtru high-pass pe o copie a imaginii noastre, iar apoi suprapunând straturile în modul Overlay. Puteți vedea rezultatul experimentelor în imaginile de mai jos (procesate minimal în Camera RAW, apoi având filtrul high-pass aplicat; nu a fost realizat niciun crop):
E binecunoscut că gheața poate lua forme din cele mai diverse, dând naștere unor veritabile sculpturi naturale. Iar în momentul în care prinde și unele bule de aer în structura ei, formațiunile vor fi chiar mai spectaculoase, cu un aspect amintind mai degrabă de ghețarii montani, decât de ceva atât de banal ca un petic de zăpadă semi-topită și apoi re-solidificată de pe un pervaz.
Principala dificultate la fotografiere va fi să vedem subiectul când focalizăm: în condițiile în care gheața ne va reflecta foarte multă lumină în ochi, va trebui să ne bazăm pe vizorul optic, fiind aproape imposibilă folosirea modului Live View (ideal pentru examinarea exactă a subiectului în fotografia macro, unde o eroare de câțiva milimetri la focalizare poate compromite iremediabil imaginea).
Prin încercări repetate, cu puțin antrenament vom putea obține însă rezultate onorabile (și, la nevoie, putem accentua claritatea contururilor aplicând în Photoshop un filtru high-pass pe o copie a imaginii noastre, iar apoi suprapunând straturile în modul Overlay. Puteți vedea rezultatul experimentelor în imaginile de mai jos (procesate minimal în Camera RAW, apoi având filtrul high-pass aplicat; nu a fost realizat niciun crop):
- Delicatețea florilor de cireș. Experimente macro de primăvară cu obiectivul de 60 mm
- Obiectivul kit Nikon 18-55 mm f/3,5-5,6 VR, între mit și realitate
- Obiectivul fix Nikon 35 mm sau cel de 50 mm? O privire comparativă
- Festivalul Mioritmic - fotografia de club cu Nikon D90 și obiectivul de 50 mm f/1,8
- Obiectiv DX pe aparat full-frame? De ce nu? Testând Nikon 55-300 mm DX pe DSLR-ul Nikon D800
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
|
|