Savurând cel mai autentic spirit ardelean în Țara Lăpușului, Maramureș
Mier Oct 30, 2013 1:29 pm
Maramureșul e cel mai adesea asociat de turiștii străini fie cu Memorialul de la Sighet, fie cu Cimitirul Vesel de la Săpânța. Deși acestea sunt într-adevăr destinațiile cele mai cunoscute, a reduce regiunea la aceste doură repere ar fi ca și cum am pretinde că am văzut toată America printr-o vizită la Washington sau că cunoaștem Italia după ce am petrecut câteva ore la Roma.
Pentru a simți spiritul moroșan în cea mai autentică formă a sa, probabil cea mai bună cale este de a cutreiera mai multe sate din regiune, bucurându-te la fiecare pas de frumusețile locurilor, fie că e vorba de natură sau de arhitectura tradițională și intrând în contact cu oamenii - care mulți mai păstrează tradițiile din vechime.
Vă prezint în cele ce urmează mai multe fotografii pe care le-am realizat în timpul unui workshop organizat de cunoscutul fotograf Dan Dinu în Țara Lăpușului, ce a presupus vizitarea mai multor sate din regiune: Rohia, Cupșeni, Groșii Țibleșului și Rogoz.
M-am axat, pe de o parte, pe fotografia de peisaj, dar și pe specificul arhitectural al locurilor, înfățișând gospodării tradiționale, ce sintetizează poate cel mai bine spiritul țăranului ardelean și, pe de alta, tocmai pentru a-l înțelege mai bine, și câteva portrete ale unor oameni din părțile locului, ce au acceptat să fie fotografiați.
Panorama satului Rohia. Clic pe imagine pentru a o vedea la rezoluție maximă, pe server-ele Panoramio
După cum se poate vedea și din imaginea de mai sus, vremea nu a fost cea mai favorabilă, norii fiind deși și ceața persistând până aproape de amiază. Prin utilizarea filtrului degrade Cokin (despre care am scris la secțiunea de accesorii), am reușit să obțin o expunere echilibrată, în care să fie vizibil clar atât terenul, cât și cerul înnorat.
Plaiuri moroșene, vedere din satul Groșii Țibleșului. Clic pe imagine pentru a o vedea la rezoluție maximă, pe server-ele Panoramio
Peisajul zonei, în fapt caracteristic pentru întreaga Transilvanie, te poartă instantaneu cu gândul la filosofia lui Blaga, care vorbea de un caracter ondulant al poporului român, cu un fatalism în fața suișurilor și coborâșurilor istoriei similar cu succesiunea culme - zonă plană cunoscută și sub numele de plai.
Biserica de lemn Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril din Rogoz
Bisericile de lemn cu turlă înaltă sunt omniprezente pe parcursul Maramureșului. Cea din Rogoz însă are câteva elemente aparte, elemente ei de unicitate fiind recunoscute prin includerea în patrimoniul UNESCO. Nu doar că este una din cele mai vechi biserici de lemn din Transilvania, fiind construită în anul 1663, pe așezământul unei mai vechi biserici incendiate de tătari, dar acest fapt a dus la un interesant detaliu de simbolistică religioasă: pentru a preveni astfel de acte de vandalism, localnicii au inclus și o semilună musulmană pe crucea bisericii, astfel ca tătarii să păcătuiască dacă i-ar mai fi dat foc.
Crucea creștină ortodoxă, cu semilună musulmană
Cruce funerară de la cimitirul Rogoz. Deși nedatată, e vizibilă vechimea sa apreciabilă
Însă, după cum spuneam, acest stil arhitectonic este specific întregii zone a Maramureșului, ceea ce diferă fiind dimensiunile bisericilor și complexitatea ornamentelor. Mai jos, puteți vedea o altă biserică din secolul XVII, din satul Cupșeni:
Biserica de lemn Sfântul Ilie din Cupșeni, fotografiată într-unul din puținele momente cu cer albastru din acele zile.
Dar deși credința religioasă e un element puternic în orice cultură tradițională, nu ar trebui să ne imaginăm că bisericile reprezintă singurul element atrăgător al zonei. Vă mai prezint o troiță și apoi gata, trecem la cele lumești.
Troiță de la intrarea în cimitirul din Groșii Țibleșului
Maramureșul este renumit pentru producerea horincii (denumirea locală pentru țuică), moroșenii fiind adevărați artiști la acest capitol. Nu doar că au breneri pricepuți în a distila alcoolul din prune la tăria maximă, dar se ocupă și de latura ornamentală a lucrurilor, astfel că vei găsi o sticlă cu horincă fie cu o prună înăuntrul ei, fie chiar cu o construcție elaborată.
Am avut ocazia, la pensiunea la care eram cazat, să admir îndeaproape o sticlă de horincă înăuntrul căreia era construită o fântână. Aceasta e montată de un meșter migălos, introducând piesele pe gura sticlei cu penseta.
Iar horinca e mai mult decât o băutură, e un liant social. Nu degeaba se vorbește de ospitalitatea țăranului român: realitatea este că oamenii din zonă sunt extrem de primitori, tanti din imagine a insistat să ne servească cu măcar o gură de tărie.
Oamenii locului nu ar fi la fel fără portul popular, care reprezintă în fapt hainele pe care moroșenii le țin pentru ocazii speciale - în special pentru sărbători, dar și pentru primirea oaspeților. Ne-am bucurat așadar de cooperarea unei familii moroșene și am organizat o ședință foto ad hoc în bătătura casei din Groșii Țibleșului. Mai jos, puteți vedea portretul unei tinere domnițe, gătită în costumul popular moroșan.
Moroșenii știu să petreacă, dar sunt în același timp oameni responsabili și muncitori. Am avut ocazia, într-o dimineață, de a surprinde printre vălătucii de ceață un ciurdar mânându-și vitele pe o coamă de deal:
Și desigur, din nicio gospodărie nu putea lipsi un mândru cocoș, care își duce zilele liniștit, în ambientul său natural, departe de stresul din fermele supraaglomerate pe criterii de "eficiență economică":
În încheierea periplului meu moroșan, vă prezint câteva case ridicate în stil tradițional:
Toate fotografiile au fost realizate cu Nikon D90.
Dacă doriți să vizitați zona, pentru un acces cât mai facil la toate satele ați putea alege cazare în Târgu Lăpuș, de care Rohia și Rogozul sunt accesibile chiar pe jos, fiind situate la 5, respectiv 6 km depărtare, iar, Cupșeni și Groșii Țibleșului, la 15, respectiv 20 km. În Târgu Lăpuș, cel mai confortabil hotel disponibil e Casa Preturii ***, disponibil pentru rezervări prin platforma Booking.com.
Pentru a simți spiritul moroșan în cea mai autentică formă a sa, probabil cea mai bună cale este de a cutreiera mai multe sate din regiune, bucurându-te la fiecare pas de frumusețile locurilor, fie că e vorba de natură sau de arhitectura tradițională și intrând în contact cu oamenii - care mulți mai păstrează tradițiile din vechime.
Vă prezint în cele ce urmează mai multe fotografii pe care le-am realizat în timpul unui workshop organizat de cunoscutul fotograf Dan Dinu în Țara Lăpușului, ce a presupus vizitarea mai multor sate din regiune: Rohia, Cupșeni, Groșii Țibleșului și Rogoz.
M-am axat, pe de o parte, pe fotografia de peisaj, dar și pe specificul arhitectural al locurilor, înfățișând gospodării tradiționale, ce sintetizează poate cel mai bine spiritul țăranului ardelean și, pe de alta, tocmai pentru a-l înțelege mai bine, și câteva portrete ale unor oameni din părțile locului, ce au acceptat să fie fotografiați.
Panorama satului Rohia. Clic pe imagine pentru a o vedea la rezoluție maximă, pe server-ele Panoramio
După cum se poate vedea și din imaginea de mai sus, vremea nu a fost cea mai favorabilă, norii fiind deși și ceața persistând până aproape de amiază. Prin utilizarea filtrului degrade Cokin (despre care am scris la secțiunea de accesorii), am reușit să obțin o expunere echilibrată, în care să fie vizibil clar atât terenul, cât și cerul înnorat.
Plaiuri moroșene, vedere din satul Groșii Țibleșului. Clic pe imagine pentru a o vedea la rezoluție maximă, pe server-ele Panoramio
Peisajul zonei, în fapt caracteristic pentru întreaga Transilvanie, te poartă instantaneu cu gândul la filosofia lui Blaga, care vorbea de un caracter ondulant al poporului român, cu un fatalism în fața suișurilor și coborâșurilor istoriei similar cu succesiunea culme - zonă plană cunoscută și sub numele de plai.
Biserica de lemn Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril din Rogoz
Bisericile de lemn cu turlă înaltă sunt omniprezente pe parcursul Maramureșului. Cea din Rogoz însă are câteva elemente aparte, elemente ei de unicitate fiind recunoscute prin includerea în patrimoniul UNESCO. Nu doar că este una din cele mai vechi biserici de lemn din Transilvania, fiind construită în anul 1663, pe așezământul unei mai vechi biserici incendiate de tătari, dar acest fapt a dus la un interesant detaliu de simbolistică religioasă: pentru a preveni astfel de acte de vandalism, localnicii au inclus și o semilună musulmană pe crucea bisericii, astfel ca tătarii să păcătuiască dacă i-ar mai fi dat foc.
Crucea creștină ortodoxă, cu semilună musulmană
Cruce funerară de la cimitirul Rogoz. Deși nedatată, e vizibilă vechimea sa apreciabilă
Însă, după cum spuneam, acest stil arhitectonic este specific întregii zone a Maramureșului, ceea ce diferă fiind dimensiunile bisericilor și complexitatea ornamentelor. Mai jos, puteți vedea o altă biserică din secolul XVII, din satul Cupșeni:
Biserica de lemn Sfântul Ilie din Cupșeni, fotografiată într-unul din puținele momente cu cer albastru din acele zile.
Dar deși credința religioasă e un element puternic în orice cultură tradițională, nu ar trebui să ne imaginăm că bisericile reprezintă singurul element atrăgător al zonei. Vă mai prezint o troiță și apoi gata, trecem la cele lumești.
Troiță de la intrarea în cimitirul din Groșii Țibleșului
Maramureșul este renumit pentru producerea horincii (denumirea locală pentru țuică), moroșenii fiind adevărați artiști la acest capitol. Nu doar că au breneri pricepuți în a distila alcoolul din prune la tăria maximă, dar se ocupă și de latura ornamentală a lucrurilor, astfel că vei găsi o sticlă cu horincă fie cu o prună înăuntrul ei, fie chiar cu o construcție elaborată.
Am avut ocazia, la pensiunea la care eram cazat, să admir îndeaproape o sticlă de horincă înăuntrul căreia era construită o fântână. Aceasta e montată de un meșter migălos, introducând piesele pe gura sticlei cu penseta.
Iar horinca e mai mult decât o băutură, e un liant social. Nu degeaba se vorbește de ospitalitatea țăranului român: realitatea este că oamenii din zonă sunt extrem de primitori, tanti din imagine a insistat să ne servească cu măcar o gură de tărie.
Oamenii locului nu ar fi la fel fără portul popular, care reprezintă în fapt hainele pe care moroșenii le țin pentru ocazii speciale - în special pentru sărbători, dar și pentru primirea oaspeților. Ne-am bucurat așadar de cooperarea unei familii moroșene și am organizat o ședință foto ad hoc în bătătura casei din Groșii Țibleșului. Mai jos, puteți vedea portretul unei tinere domnițe, gătită în costumul popular moroșan.
Moroșenii știu să petreacă, dar sunt în același timp oameni responsabili și muncitori. Am avut ocazia, într-o dimineață, de a surprinde printre vălătucii de ceață un ciurdar mânându-și vitele pe o coamă de deal:
Și desigur, din nicio gospodărie nu putea lipsi un mândru cocoș, care își duce zilele liniștit, în ambientul său natural, departe de stresul din fermele supraaglomerate pe criterii de "eficiență economică":
În încheierea periplului meu moroșan, vă prezint câteva case ridicate în stil tradițional:
Toate fotografiile au fost realizate cu Nikon D90.
Dacă doriți să vizitați zona, pentru un acces cât mai facil la toate satele ați putea alege cazare în Târgu Lăpuș, de care Rohia și Rogozul sunt accesibile chiar pe jos, fiind situate la 5, respectiv 6 km depărtare, iar, Cupșeni și Groșii Țibleșului, la 15, respectiv 20 km. În Târgu Lăpuș, cel mai confortabil hotel disponibil e Casa Preturii ***, disponibil pentru rezervări prin platforma Booking.com.
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
|
|