Lomo-experimente cu Smena 8, un aparat cu un spirit mereu tânăr

Update: Am realizat fotografiile pe care le-am inclus in articolul de mai jos fie pentru blogul Fotografia pe Film, pe care l-am infiintat in urma cu ceva timp, fie pentru profillul meu de pe Lomography.com (unde ma gasiti ca User: Lucicj)

....................................

Multă vreme, aparatele de fotografiat au fost obiecte scumpe, voluminoase și dificil de folosit, fotografia fiind o activitate rezervată fie profesioniștilor, fie unor pasionați cu dare de mână. Conștienți de acest lucru - și, probabil, mânați de rațiunea politică de a oferi un produs accesibil maselor, inginerii Uzinei Opto-Mecanice din Leningrad (LOMO) au dezvoltat, în anul 1953, aparatul Lomo Smena.

Cuvântul smena, însemnând tineretul în limba rusă, sugera tocmai faptul că aveam de-a face cu un aparat accesibil și tinerilor și care, în același timp, avea să fie ușor de utilizat, compact și robust. De toate aceste lucruri ne putem convinge dacă ne gândim că numeroase aparate Smena au rezistat cu brio trecerii timpului, fiind și în prezent în stare de funcționare (producția lor a încetat în 1991, anul destrămării URSS).

Exemplarul pe care l-am testat eu a fost un Smena 8 (model produs între 1963 și 1971), pe care îl puteți vedea în imaginile de mai jos:





Nu voi insista asupra altor detalii istorice legate de Smena, le puteți citi în articolul meu de pe http://fotografiapefilm.blogspot.ro/2014/07/lomo-smena-8-un-aparat-mereu-tanar.html. Prefer, în cele ce urmează, să vă prezint câteva particularități constructive ale Smena 8, exemplificând modul în care ne putem servi de acestea în scopuri creative cu unele fotografii pe care le-am realizat cu acest aparat.

În primul rând, focalizarea. Știm cu toții că, pentru reușita unei fotografii, e important ca subiectul principal să fie corect focalizat, restul pierzându-se în neclaritate. Cu DSLR-urile sau SLR-urile cu film de generație mai recentă, complet electronizate, nimic mai simplu, sistemul de focalizare automată ne va ajuta să obținem imaginea perfectă, noi trebuind doar să plasăm punctul de focalizare pe subiect.

Pe aparatele tip SLR echipate cu sistem de punere la punct zonală (sistem dezvoltat de Ansel Adams), sau pe aparatele telemetrice, vom face clarul manual, având grijă ca zona de claritate maximă să fie pe subiectul nostru (dacă acesta nu e în centrul cadrului, vom ajusta claritatea în centru și vom recompune ulterior imaginea).

Pe Smena însă, lucrurile se complică puțin, în sensul că aparatul nu dispune de niciun asistent de focalizare. Singura ghidare pe care o avem e dată de etalonarea obiectivului, pentru diverse distanțe până la subiect. Practic, vom focaliza aproximativ, estimând (sau, în mod ideal, măsurând) distanța dintre noi și reperul fotografiat. Pentru peisaje, putem folosi reglajul +infinit, utilizabil pentru orice subiect situat mai departe de 11 metri; pentru subiectele mai apropiate, va trebui să fim mai atenți... însă după puțin exercițiu, vom constata că putem estima mult mai precis distanțele decât o făceam înainte de a fotografia cu Smena.

Un mic pont: dacă aveți un DSLR Nikon cu obiective AF-D, sau un SLR cu un obiectiv M42 etalonat cu scara distanțelor, puteți face clarul și citi apoi pe acestea distanța până la subiect, pentru a o regla pe Smena. Deși acest lucru poate fi considerat ca trișat, veți constata că, după ce veți exersa măsurarea în mai multe situații, veți începe voi înșivă să estimați cu acuratețe ridicată distanța până la subiect, încât sș nu mai aveți nevoie de ajutoare tehnologice.

Cu puțin exercițiu și luându-ne un reper fix ca etalon - în cazul imaginilor de mai jos, gardul - putem obține imagini focalizate corect, chiar fără a folosi niciun ajutor electronic:



Astfel, dacă suntem atenți să surprindem momentul oportun, putem fotografia chiar scene mai dinamice, precum cea înfățișând câinele lătrând:


Desigur, ideal ar fi fost să putem folosi și timpi de expunere mai scurți de 1/250 sec., însă, să nu uităm, declanșatorul e unul exclusiv mecanic, astfel încât putem considera această performanță ca fiind absolut mulțumitoare. Că tot pomeneam de declanșator, una din caracteristicile ce face Smena 8 un aparat extrem de interesant este faptul că declanșatorul se armează independent de acționarea rotiței pentru tragerea filmului.



Puteți observa, în imaginea de mai sus, levierul pentru armarea declanșatorului, plasat pe laterala dreaptă a obiectivului. Înainte de a declanșa, va trebui să-l armăm, împingându-l în jos. Apoi, pentru a fotografia cadrul următor, va trebui să tragem filmul (acționând rotița dedicată) și să armăm din nou declanșatorul. Putem însă să armăm fără să mai tragem filmul, astfel încât la declanșare să expunem din nou același cadru, realizând astfel suprapunerea a două imagini.

Ni se deschide astfel o întreagă pleiadă de posibilități artistice noi: suprapunând cadrele în mod creativ, vom putea obține efecte vizuale interesante, vom putea sugera trecerea timpului, mișcarea, sau realiza juxtapuneri de scene altfel imposibil de cuprins în același cadru.

Puteți vedea, în cele ce urmează, câteva fotografii realizate prin expuneri multiple, cu aparatul Lomo Smena 8:









Desigur, putem fotografia și câte un cadru o dată, având grijă să tragem filmul după fiecare declanșare. Și, în cazul în care nu dispunem de un aparat digital sau de un exponometru de care să ne ajutăm pentru determinarea timpului și diafragmei optime, putem folosi vechea regulă Însorit-16: într-o zi însorită, vom alege timpul de expunere cel mai apropiat de sensibilitatea filmului folosit (de ex. 1/125 sec. pentru un film ISO 100, 1/250 sec. pentru ISO 200) și diafragma f/16. Apoi, fiecare înjumătățire a cantității de lumină disponibile va însemna fie o deschidere cu o treaptă a diafragmei, fie o dublare a timpului de expunere.

Iar pentru fotografii pe timp de zi, e tot ce avem nevoie:


Cel mai lung timp selectabil pe Smena 8 este de 1/15 sec. Dacă avem nevoie de timpi mai lungi, vom alege modul Bulb (B), deplasând inelul dedicat în poziția corespunzătoare. Întrucât este dificil, dacă nu imposibil, să ținem declanșatorul apăsat cu degetul fără să mișcăm aparatul un timp într-atât de îndelungat, vom putea monta un declanșator pe cablu. Am constatat că putem folosi același model ca pe aparatele Zorki (care, în mod interesant, au un alt filet pentru trepied, mai mare (de 3/8"), decât Smena 8-ul, care folosește filetul cel mai răspândit și în prezent, de 1/4").

Desigur, Smena 8 nu e un aparat cu care să facem serii întregi de fotografii perfect focalizate - și, eventual, ale unor momente irepetabile, contra cost. În schimb, reprezintă un aparat excelent pentru a-ți perfecționa tehnica fotografică, a-ți fixa cunoștințele - și, de ce nu, pentru a obține fotografii cu un aspect lomo inconfundabil, imposibil de obținut la postprocesarea software (putem folosi, într-adevăr, programe în genul ColorEfex sau aplicația Android Lomo Camera, însă vor produce rezultate-șablon, prin aplicarea unor algoritmi standard... pe când rezultatele obținute în fotografia analogică veritabilă sunt unice de fiecare dată).

Pomeneam în articolul de mai sus de posibilitatea realizării unor expuneri prelungite, folosind modul Bulb. Pentru a putea ține obturatorul aparatului deschis un timp relativ îndelungat, fără a risca apariția neclarității de mișcare, cea mai la îndemână soluție este să folosim un declanșator pe cablu.

Astfel, dacă în prezent aparatele digitale se bazează pe telecomenzi cu infraroșii - sau, mai nou, multe modele oferă posibilitatea controlului direct de pe smartphone, grație modulului WiFi încorporat - nu trebuie să scăpăm din vedere faptul că necesitatea declanșării aparatului fără a-l mișca a existat cu mult timp înainte ca aparatele să se electronizeze, fiind deci necesară o soluție pur mecanică.

Desigur, aparate precum Zorki sau Smena ofereau deja un temporizator mecanic, ce permitea declanșarea întârziată - astfel ca fotograful să poată lua și el parte, de exemplu, la o poză de grup. Însă, spre deosebire de aparatele digitale, unde timpul de expunere e controlat electronic, fiind practic limitat doar din software, pe modelele mai vechi, mecanice, acesta este arareori mai lung de o jumătate de secundă (fiind chiar mai scurt pe Smena 8, de 1/15 sec.).

În consecință, fotograful dornic să realizeze expuneri lungi va trebui să utilizeze modul Bulb, care va ține obturatorul deschis atâta timp cât este apăsat butonul declanșatorului. Evident, dacă ținem mâinile pe aparat în acest răstimp, îi vom imprima un tremur inevitabil, oricât ne-am strădui (mai ales la expuneri de 8-10 secunde).

Un cablu de declanșare, care se înșurubează în filetul dedicat de pe butonul declanșatorului, ne va rezolva acest neajuns: montând aparatul pe trepied (sau, cel puțin, pe o suprafață fixă) și apăsând butonul situat la capătul unui cablu de cca. 10 cm, nu vom mai risca să mișcăm aparatul, iar pozele noastre de noapte vor câștiga semnificativ în claritate.

Puteți vedea mai jos un cablu de declanșare, montat, succesiv, pe aparatele Lomo Smena 8 și Zorki 4: