Biblioteca fotografului. Cele mai utile cărți de fotografie, pentru a vă îmbunătăți imaginile

Când fotografiem, putem desigur să ne bazăm pe instincte și să încadrăm după ceea ce simțurile ne dictează la momentul respectiv. Acest lucru e cu atât mai aplicabil odat cu evoluția modului automat de pe majoritatea aparatelor, care a adus fotografia mai aproape de publicul larg: nu mai sunt necesare cunoștințe tehnice pentru a realiza o expunere corectă în marea majoritate a situațiilor uzuale de fotografiere. Și, chiar dacă lucrăm în medii care pun probleme din cauza luminii nevaforabile, putem învăța cu ușurință câteva setări de bază, care ne vor permite să obținem poze acceptabile.

Problema este că, fără să știm mai multe, doar atât vom și obține: niște poze acceptabile, departe de nivelul unor fotografii care să merite incluse într-o expoziție. Tocmai de aceasta este bine să cunoaștem câteva principii și reguli de bază ale fotografiei, astfel ca să ne descurcăm în orice situație în modul manual și având în minte foarte clar ce imagini urmărim să obținem. Am inclus, în secțiunea Ghidul tău, mereu la îndemână, principalele învățăminte pe care ar trebui să le stăpânească cineva care dorește să depășească nivelul de amator într-ale fotografiei.

Acest ghid, pe care l-ați putut citi în paginile forumului, are avantajul major de a sintetiza într-o formă concisă, dar la obiect, tot ceea ce am avea nevoie într-o ieșire de fotografie turistică obișnuită. Dacă doriți însă să cunoașteți mai mult și să evoluați, o soluție practică este să citiți cât mai mult, cărți tehnice și de compoziție artistică, privind imaginile și citind explicațiile din paginile lor, și apoi să exersați pe teren, cu aparatul în mâini.

Am decis așadar să vă prezint, în postările următore, cele mai utile cărți de fotografie, care vă vor ajuta pentru a vă perfecționa într-ale fotografiei... sau, dacă-mi e permis jocul de cuvinte, să ne cultivăm pasiunea pentru fotografie, aflând mai multe despre expunere, compoziție, estetică și, de ce nu, filosofia din spatele acestei arte.

---

Să începem cu o carte de eseuri care, sper să nu vă deamăgesc, nu include în paginile sale nicio fotografie, dar vă va clarifica o serie de idei asupra cărora ați meditat probabil cel puțin o dată când ați purces-o pe drumul devenirii voastre fotografice:



Brooks Jensen, Despre fotografie, cu dragoste. Reflecții personale asupra imaginii, creativității și artei în general, Cluj-Napoca: Diafragma 9, 2011 (ediția în limba engleză © 2006).

Autorul, un fotograf cu experiență al revistei americane Lens Works, pune o serie de probleme cu care orice fotograf aspirant s-a confruntat sau urmează să se confrunte... însă acestea sunt mai puțin cele tehnice - ce tip de aparat, ce obiective să ne cumpărăm și cum să stocăm/listăm/distribuim imaginile - cât cele de ordin subiectiv, personale: de la de ce am dori să ne apucăm de fotografie, în ce măsură facem artă sau suntem pur și simplu practicanții unui hobby, și până la a trece în revistă realizările celor mai celebri fotografi din istorie.

Astfel, de multe ori dacă pornim de la ideea că ne cumpărăm un aparat scump imaginându-ne că aceasta este "rețeta" pentru a câștiga ușor bani din fotografia de eveniment, de exemplu, ne îndreptăm aproape sigur spre o dezamăgire de proporții. Jensen subliniază în mod cinic, dar realist, faptul că sute de absolvenți ai cursurilor de fotografie vor încerca și ei același lucru, astfel că prioritatea noastră NU ar trebui să fie banii, ci pur și simplu să deenim cât mai buni și să lăsăm aspectele pecuniare să vină de la sine, la o dată ulterioară - dar să presupunem că nu vom trăii din fotografie niciodată.

Probail că aceasta este cea mai înțeleaptă cale: făcând totul dezinteresați, din pasiune și urmărind strict devenirea noastră artistică, avem mult mai mari șanse de a fi mulțumiți decât punând, în mod cu totul îngust, banul înainte și apoi având frustrări legate de venirea mai lentă a succesului. Chiar și așa, ne avertizează Jensen, trebuie să nu ne așteptăm să obținem mai mult de 10 imagini de valoare pe an.

În schimb, acumularea de experiență reprezintă probabil cel mai important aspect pe care treuie să-l avem în vedere: preluând o zicală a lui Ansel Adams - personalitate recunoscută drept cel mai bun fotograf al tuturor timpurilor - Jensen arată că nimeni nu se poate numi fotograf până ce nu a realizat cel puțin 10.000 fotografii. Acest lucru nu se referă strict la declanșare (valoarea ar putea fi atinsă ridicol de ușor cu tehnologia actuală), ci la întreg procesul realizării unei fotografii de la fotografierea propriu-zisă, la editare, retuș și pregătirea pentru imprimare în scopul expunerii.

Un alt aspect subliniat de Jensen este că dedicarea nostră fotografiei poate presupune sacrificii, mai mult decât cele de ordin financiar: pentru majoritatea nefotografilor, le va părea ciudat cât timp ajungem să petrecem în jurul unui singur reper turistic, la ore din cele mai bizare, sau cum putem renunța la orice altă achiziție pentru a ne cumpăra un obiectiv în plus. Partenerul de viață va fi cel mai expus acestor "toane", trebuind să ne accepte ca atare.

Nu trebuie ignorată nici perseverența necesară obținerii unei imagini memorabile: numeroși fotografi se plâng că nu reușesc să recreeze imaginile lui Ansel Adams, însă bunăoară vizitează o singură dată parcul Yellowstone, împreună cu un pâlc de turiști. Din contră, Adams a petrecut ani studiindu-l și a realizat mai multe cadre, în perioade diferite ale anului, până ce a descoperit punctele de stație optime și momentele cele mai fericite din punct de vedere al luminii și a vremii pentru a realiza aceste imagini care au intrat în istorie.

Nu doar pentru obținerea unui cadru memorabil avem nevoie de perseverență ci, poate chiar mai mult, pentru a ne consacra ca fotografi: Ansel Adams e văzut în prezent ca o valoare incontestabilă, însă, arată Brooks Jensen, i-au trebuit 15 ani ca să atingă maturitatea artistică. Pe cale de consecință, nu ar trebui să ne descurajăm dacă nu realizăm un cadru reușit de îndată ce ne-am cumpărat aparatul - cum mulți s-ar aștepta.

Din contră, merită să mai amintim aici un aforism al lui Jensen: de ce e nevoie de ani de studiu și exerciții pentru a te numi pianist, neajungând, evident, să ai propriul pian, însă oricine își cumpără (D)SLR se laudă deja că e mare fotograf? Această situație, absurdă prin natura ei, duce la o veritabilă inflație de ceea ce am putea numi pseudofotografi, din care doar cu timpul se vor putea cerne adevăratele valori ale domeniului. Această problemă, a evaluării imaginilor cu adevărat bune, e însă tratată pe larg într-o altă carte, De ce fotografia?, de care ne vom ocupa într-o postare viitoare.

Jensen nu ignoră nici aspectul tehnic, al evoluției aparatelor, remarcând însă și o oarecare involuție corelativă. Astfel, aparatele format mare, ce foloseau plăcile de sticlă ca suport fotosensibil, obligau fotograful la o gândire mult mai amplă a cadrului, ce era pregătit incomparabil mai minuțios decât în cazul declanșării instantanee a unui SLR (și de la momentul publicării primei ediții a Despre fotografie, cu dragoste, viteza de declanșare a aparatelor doar a crescut). Putem așadar fotografia mai mult, însă cel mai adesea vom fi mai neglijenți decât pionierii domeniului, care își pregăteau cu orele cadrele.

Aș aprecia că acest lucru e relativ: avem posibilități tehnice pe care predecesorii noștri nu le aveau, pe care ar trebui să le exploatăm la maximum. Astfel, nu doar că putem surprinde instantanee inimaginabile în urmă cu 60-70 de ani, dar chiar obstacole gândite ca limite absolute în urmă cu cca. un deceniu sunt deja demult posibile. Jensen vorbea, la modul optimist, de inventarea unui film cu sensibilitatea ISO 10.000, pe când DSLR-urile de top ale momentului, precum Canon 5D Mk III, sunt capabile de a atinge valori semnificativ mai ridicate, ISO 102.400.

În pofida acestor limitări inevitabile în fond, cartea lui Jensen este și rămâne mereu actuală, la șapte ani de la publicarea ediției ce a stat la baza traducerii românești, tocmai prin faptul că nu e o lucrare tehnică, ci mai degrabă una care te pune pe gânduri, clarificând însă numeroase probleme de interes major pentru toți fotografii, fie ei aflați la început de drum sau artiști consacrați.

500 de sfaturi de fotografiere - Colecția Chip Kompakt, 21,22 lei în oferta F64

Îmi amintesc cu plăcere de prima carte din colecția Chip Kompakt, ce însoțea numerele revistei Chip Foto-Video. Din multe privințe, e și un titlu pe care vi-l pot recomanda cu căldură, ca punct de plecare în acest fascinant univers al fotografiei.

Să fiu mai exact, cartea trece prin toate genurile fotografice, de la peisaj la portret și până la sporturi automobilistice, astfel că, într-un răstimp scurt, vă veți putea da seama care ramură a fotografiei vă atrage mai mult, putându-vă orienta pasiunea în consecință.

Un veritabil curs de fotografie condensat, volumul începe cu prezentarea principalelor reguli de compoziție și încadrare, nelimitându-se însă la considerentele artistice, ci insistând, ori de câte ori e cazul, și pe particularitățile tehnice pe care trebuie să le cunoaștem pentru a realiza un anumit lucru.

În continuare, ne sunt oferite sfaturi despre cum să ne folosim de lumina ambientală, ce reglaje ale aparatului se pretează mai bine fiecărui moment al zilei și cum să ne planificăm o zi de fotografiere. Un accent deosebit e pus pe anticiparea momentului, aspect pe care trebuie să-l avem în vedere indiferent dacă fotografiem sport, animale sau pur și simplu, viața străzii.

Nici dotările fotografice nu sunt trecute cu vederea: sunt prezentate principalele tipuri de obiective, cu utilitățile lor specifice. Acestea vor fi exemplificate pe larg, în secțiuni dedicate fotografiei de peisaj, macro, de portret și a animalelor de companie.

Echipamentele de studio cele mai uzuale sunt trecute, de asmenea, în revistă, autorii insistând asupra utilității blitz-urilor, surselor de lumină continuă, seturilor de declanșatoare radio, dar și a unor accesorii precum blendele.

După o scurtă secțiune dedicată unor trucuri de fotografiere, ultimul capitol e dedicat retușării digitale a imaginilor, cu ajutorul Adobe Photoshop. Sunt explicate corecțiile de bază, însă și lucruri mai tehnice, cum ar fi citirea histogramei sau ajustarea corectă a valorii Levels, pe fiecare canal de culoare în parte.

500 de sfaturi de fotografiere poate părea o carte de tipul "de toate pentru toți"... și, din unele privințe, așa și este. Departe însă de a trata superficial fiecare chestiune, ea reușește să sintetizeze esențialul, oferind cititorului un punct de pornire pentru explorări fotografice viitoare.

Văzând exemplele și încercând să le reproducem, putem pe de o parte să ne perfecționăm, reținând cât mai multe din trucurile experților - multe cu o arie de aplicabilitate destul de extinsă - și, pe de alta, ne vom stabili propriile priorități în fotografie, identificându-ne punctele forte.

Deși e perfect posibil să realizezi o fotografie corectă (ca expunere și reguli generale de compoziție) în practic orice domeniu, majoritatea profesioniștilor preferă să se specializeze în unul, până la două genuri fotografice, pe care să și le perfecționeze până la măiestrie.

E dificil a stabili acest lucru de la primul contact cu un DSLR - mai ales când suntem, pe de o parte, fascinați de calitatea imaginii și, pe de alta, copleșiți de numărul mare de opțiuni și reglaje. Tocmai de aceea, cele 500 de sfaturi sunt o lectură binevenită.

Corey Hilz, Focal Digital Camera Guides: Nikon D90, 75,54 lei în oferta eMag

La șase ani de la lansarea sa pe piață, Nikon D90 încă se mai regăsește în ofertele unor distribuitori foto ca F64, la un preț mai mare chiar decât al unor DSLR-uri lansate mult mai recent. Datorită controlului manual excelent și a numeroaselor funcții avansate pe care le oferă, acesta rămâne o alegere excelentă pentru orice împătimit al fotografiei care nu își permite să facă pasul spre clasa superioară, full-frame. Așadar, putem spune că un fotograf care stăpânește bine toate funcțiile de pe Nikon D90 cunoaște cam tot ce e nevoie pentru a realiza fotografii corecte din punct de vedere tehnic.

O carte descriind principalele funcții ale D90-ului, dar care să treacă dincolo de simpla descriere a acestora, explicând corelațiile dintre ele și utilitatea lor practică, este cu siguranță o lectură utilă atât posesorilor acestui model de aparat, dar și oricărui nikonist care dorește să-și perfecționeze tehnica fotografică.

Exact acest lucru în reușește Corey Hilz, autorul Focal Digital Camera Guides: Nikon D90 (Focal Press, 2009). În cele peste 250 pagini ale volumului, acesta ne oferă un veritabil curs de fotografie, ilustrat pe funcționalitatea D90-ului, mai degrabă decât un simplu manual de utilizare al acestui aparat.

Astfel, după o scurtă introducere de tip "getting started", ne vor fi oferite detalii privind utilizarea principalilor parametri ai expunerii, pentru a reuși obținerea unor imagini așa cum ni le-am dori, fie că e vorba de un animal de companie, un râu învolburat, un peisaj spectaculos sau, din contră, niște detalii minuscule.

Volumul prezintă, într-un mod ușor de înțeles, relația dintre deschiderea diafragmei și câmpul de profunzime, corelația dintre diafragmă și timpul de expunere, ajutându-ne să stabilim în ce situații vom avea nevoie de un timp cât mai scurt și în care, din contră, de unul extrem de lung. Acestea sunt ilustrate cu imagini exemplificative, astfel încât nu doar să cunoaștem parametrii respectivi, ci și să recunoaștem cu ușurință când am avea nevoie să-i alterăm. În continuare, toate funcțiile aparatului vor fi enumerate, într-o manieră în care să le înțelegem direct utilitatea, fie că e vorba de lucruri simple, ca modurile predefinite de fotografiere, fie de unele mai avansate, ca alegerea variantei potrivite de funcționare a sistemului de focalizare.

O atenție deosebită e acordată vizualizării imaginilor, nu mai puțin de 17 pagini fiind dedicate acestui subiect. Aflăm pe această cale că, departe de a se limita la afișarea pozelor pe LCD-ul aparatului, Nikon D90 ne oferă un instrument puternic pentru analizarea imaginilor noastre, astfel încât, dacă am greșit un cadru, să putem corecta expunerea următoare, iar dacă am obținut fotografia perfectă, să o putem reproduce într-o situație asemănătoare. Vom putea astfel trece în revistă parametrii expunerii, dar și analiza histograma imaginii, verificând direct dintr-o apăsare pe buton (sau o acționare a rotiței secundare) dacă fotografia noastră e sub- sau supraexpusă.

Urmează un amplu capitol de 66 pagini dedicate meniurilor aparatului. Sunt acoperite toate setările aparatului, fiind oferite capturi de ecran care să ne ajute să găsim mai rapid funcțiile respective atunci când luăm aparatul în mâini. Această secțiune este cea mai apropiată de structura manualului de utilizare oferit de Nikon, astfel că nu vom zăbovi prea mult asupra ei. Să amintim doar că, îmnpreună cu indexul alfabetic de la sfârșitul volumului, ea reprezintă un instrument excelent pentru momentele când nu găsim o funcție anume în meniurile aparatului.

Nici software-ul oferit de Nikon nu e trecut cu vederea, fie că e vorba de View NX, programul pentru vizualizarea și indexarea imaginilor oferit pe CD-urile ce însoțesc aparatul, fie de Capture NX, programul pentru procesarea fișierelor necomprimate RAW în formatul proprietar NEF. Cititorul se va familiariza astfel cu principalele avantaje ale procesării imaginilor RAW față de fotografierea direct în formatul comprimat cu pierderi de calitate JPEG, dar și cu modul în care poate face ajustările necesare pentru o imagine optim expusă și redată în culorile dorite.

Partea a treia a volumului e dedicată luminii. După cum ați putut citi și în cursul foto, alegerea momentului optim al zilei poate face diferența dintre o fotografie de expoziție și o poză banală, pe care ne-am feri să o arătăm până și prietenilor.

Volumul lui Corey Hilz ne oferă, cu ajutorul unor splendide fotografii exemplificative, indicațiile esențiale pentru a ști când să alegem momentul optim din zi pentru a face poza, dar și cum să ne folosim de umbre și geometrii pentru a crea o compoziție echilibrată în cadrul nostru fotografic. O secțiune separată tratează criteriile de compoziție și alegerea subiectului, volumul tratând astfel practic toate elementele de bază necesare unui fotograf, mergând dincolo de stricta utilizare a aparatului Nikon D90.

Cartea rămâne totuși o lucrare dedicată produselor din gama Nikon, astfel că nu trebuie să ne surprindă capitolul dedicat obiectivelor și accesoriilor. Acesta trece în revistă principalele tipuri de obiective, explicând efectul asupra imaginii finale avut de fiecare focală și unghi de încadrare. Și acest capitol abundă în fotografii ilustrative, fiind extrem de intuitiv a reține utilitatea fiecărui tip de obiectiv - și, în acest mod, să ne planificăm bugetul pentru achiziții viitoare în funcție de subiectele noastre preferate.

În concluzie, volumul Focal Digital Camera Guides: Nikon D90 reprezintă o lectură interesantă indiferent dacă avem deja un D90, dorim să ne cumpărăm unul, sau pur și simplu dorim să deprindem mai bine tainele fotografiei. Mie unuia, îmi pare bine că mi l-am cumpărat și l-am citit din scoarță în scoarță, lucru pe care vi-l recomand și vouă.

David Busch's Compact Field Guide for the Nikon D3100, 62,94 lei în oferta eMag

Unul din cei mai activi autori specializați în ghiduri de utilizare a diverselor aparate de fotografiat este David D. Busch, un fotojurnalist american care, nemulțumit fiind de ceea ce găsea în manualele de utilizare oferite de producătorii de aparate, a decis să scrie propriile variante, punând un mai mare accent pe latura practică a utilizării acestora.

Un astfel de volum este și cel dedicat DSLR-ului pentru amatori Nikon D3100: conștient de limitările manualului rezumativ livrat în formă tipărită cu aparatul și de limbajul excesiv de tehnic al celui de pe CD, David Busch a dorit să ofere cititorilor un ghid practic, care nu doar să prezinte funcțiile disponibile pe D3100 sau să ofere "rețete" pentru fotografierea diverselor subiecte, ci să ne permită să înțelegem exact ceea ce putem obține prin modificarea diferiților parametri ai aparatului.

În primă fază ne sunt explicate toate funcțiile și meniurile aparatului, însă nu doar prin formulări care să descrie (de exemplu) cele trei tipuri de măsurare a expunerii disponibile, ci explicând scurt, dar la obiect, fiecare din ele pentru ce folosește, astfel încât să știm când și de ce să trecem de la măsurarea matriceală la cea preponderent centrală. (Evident, am luat un singur caz, din numeroasele prezentate pe larg în carte).

De îndată ce doriți să preluați controlul total asupra aparatului, nemailăsând software-ul din spatele modurilor predefinite să-și "facă de cap", veți aprecia capitolul intitulat Fine Tuning Exposure. Găsiți aici un veritabil curs de fotografie, care tratează toate chestiunile esențiale, de la deschiderea diafragmei și corelarea cu timpul, și până la explicații specifice despre modul în care Nikon D3100 calculează expunerea. Vom învăța așadar simultan atât partea de teorie fotografică universal valabilă, precum și ceea ce ne interesa în particular, cum să folosim aparatul nostru.

Nikon D3100 e prin construcție un aparat entry-level, criticat adeseori de fotografii cu experiență pentru lipsa unor funcții mai avansate. David Busch nu se limitează la a evidenția aceste neajunsuri, ci ne oferă o serie de trucuri utile, care ne ajută să le depășim. Spre exemplu, ne prezintă un ghid pas-cu-pas despre cum putem emula funcția de bracketing al expunerii pe un aparat de pe care aceasta lipsește, folosind modul Prioritate de diafragmă și compensarea +/-.

Sistemul de focalizare e tratat la rândul său într-o secțiune cuprinzătoare: ne e prezentată o analogie sugestivă cu modul în care ochiul uman distinge contururile clare, pentru ca apoi volumul să detalieze aplicațiile fiecărui mod de focalizare (Single, Continuous, AF-Auto, 3D Tracking și focalizare manuală). Consecvent principiilor enunțate la începutul volumului, autorul nu se limitează la a ni le prezenta, ci ne oferă și unele aplicații practice. Aici regăsim totuși unele "rețete" de fotografiere; putem să le privim însă și altfel, ca exerciții menite a ne forma unele abilități noi... în fond, orice curs presupune să și exersăm, dacă ne gândim bine.

Nici obiectivele nu sunt lăsate la o parte; din contră, autorul ne prezintă o clasificare detaliată a acestora, insistând pe utilitatea fiecărei categorii. Însă dincolo de aceste elemente prezente la o adică și în ghidurile producătorului, și aici latura practică e cea care ne e mai folositoare: sub dictonul "buy now, expand later", Busch ne oferă un plan de achiziții, grație căruia să identificăm nevoile noastre prezente și viitoare în privința obiectivelor pe care să ni le cumpărăm (sau la care să visăm...).

Capitolul "Making Light Work for You" ne va învăța să folosim lumina continuă și cea de blitz - și aici, cu exemple practice de fotografii spectaculoase, pe care le putem realiza chiar noi, cu aparatul entry-level Nikon D3100 - dar și cum să folosim în mod optim lumina naturală, jonglând cu balansul de alb. Funcționarea obturatorului - această piesă atât de importantă și atât de puțin înțeleasă a aparatului -e o secțiune care cu siguranță vă va atrage atenția. Particularitățile constructive ale D3100-lui sunt explicitate astfel încât să evităm pe cât posibil ca limitările de ordin tehnic să stea în calea a ceea ce dorim să fotografiem.

Ultimele două capitole tratează software-ul livrat de producător și, respectiv, unele recomandări privind întreținerea aparatului și depanarea celor mai întâlnite erori.

Pe scurt, David Busch's Compact Field Guide for the Nikon D3100 e o carte pe care merită s-o citiți indiferent dacă tocmai v-ați cumpărat un DSLR D3100, sau dacă aveți deja unul și ați dori mai mult de la el. După ce o citiți, veți avea plăcuta surpriză să constatați că unele limitări nu țin într-atât de aparat sau de electronica lui, ci de ceea ce știm noi să facem și să cerem de la tehnologia pe care o avem la dispoziție.

Mircea Albu, Fotografia. De la impresie la expresie, Cluj-Napoca, 2013

La împlinirea vârstei de 70 de ani, un cunoscut trainer foto clujean, Mircea Albu, publica un volum cuprinzând reflecții despre arta fotografică în general, eseuri asupra interpretării artistice și gândirii cadrului fotografic, dar și elemente de curs foto, menite a-i ajuta pe începătorii acestui domeniu să-și formeze mai rapid deprinderile de bază.

Dacă la cursurile de fotografie organizate la asociația Art-Image, al cărei fondator este autorul cărții aici de față, se insistă în special pe latura tehnică, pe cunoașterea parametrilor și reglajelor de care avem nevoie pentru a obține o fotografie corectă din punct de vedere tehnic, în Fotografia. De la impresie la expresie, accentul cade mai mult pe latura compozițională, pe interpretarea artistică a scenei fotografiate.

Primul capitol, "Impresie", pornește de la modul în care ochiul uman percepe scena aflată în fața sa. Mai exact, contrar senzației pe care o avem, cum că am vedea o imagine în întregul ei, în fapt vederea noastră se bazează pe baleierea continuă a scenei ai cărei privitori suntem, acuitatea vizuală maximă fiind obținută în fapt într-un sector de suprafață redusă din câmpul nostru vizual - iar acesta va fi determinat de acele elemente care ne captează atenția, privirea îndreptându-ni-se instinctiv spre punctele de maxim interes din cadru.

Astfel, va trebui să exploatăm creativ această particularitate a vederii umane, plasând subiectul dorit într-unul de punctele de maxim interes ale cadrului și încercând să facem atenția privitorului să zăbovească cât mai mult asupra sa. De asemenea, vom putea utiliza focalizarea selectivă pentru a amplifica senzația privitorului că observă cu ochiul liber subiectul dorit și a evita ca atenția să-i fie sustrasă de alte elemente ale cadrului.

Un alt aspect relevat de autor este cel al animării scenei: de multe ori, putem contempla scene frumoase prin natura lor, dar care nu ies prin nimic în evidență. În astfel de situații, ce va trebui să facem este să așteptăm un moment prielnic, în care să includem în fotografiile noastre și un element care să dinamizeze scena: o prezență umană (de departe cel mai de impact element dintr-o fotografie), o pasăre sau un vehicul, toate vor contribui la sporirea gradului nostru de interes față de imaginea respectivă.

Nici importanța alegerii culorilor dominante din imagine nu e lăsată la o parte: Mircea Albu ne prezintă modul în care juxtapuneri inspirate de culori ne pot trezi unele din cele mai plăcute sentimente la vizualizarea cadrului sau, din contră, unele alegeri nefericte ne pot crea o stare profund negativă față de scena din fotografie.

Cel de-al doilea capitol al cărții Fotografia. De la impresie la expresie, intitulat "Configurare", tratează elemente de compoziție a cadrului fotografic, astfel încât să putem realiza, încă de la fotografiere, scene în care elementele componente se înlănțuie într-o manieră cât mai armonioasă.

Astfel, este explicată importanța optării pentru configurarea orizontală a cadrului sau, din contră, pentru cea verticală, funcție de ceea ce am dori să reprezentăm, sau de cum am putea avantaja cât mai bine subiectul. De asemenea, sunt trecute pe scurt în revistă conceptele cu privire la liniile directoare și de susținere din cadru, ca și modul în care ar trebui să ne alegem punctul de stație din care vom realiza fotografia pentru a obține o compoziție cât mai avantajoasă pentru subiectul nostru.

Spun "pe scurt" deoarece este evident că, pentru acest capitol, autorul a urmat modelul (de succes) al lui Michael Freeman, autorul volumului Ochiul fotografului, dedicat aproape în întregime modului în care privirea "citește" cadrul fotografic și a utilizării elementelor de geometrie din scena noastră (linii, unghiuri) pentru a face privitorul să zăboveacă mai mult asupra imaginii. Voi reveni cu o recenzie detaliată a cărții lui Michael Freeman, devenită o lucrare de referință în ce privește compoziția și citirea cadrului fotografic, într-un articol viitor.

Al treilea capitol din Fotografia. De la impresie la expresie se intitulează "Reconfigurare". Aceia dintre voi care ați participat la cursurile Art-Image sau la seminariile de cultură vizuală organizate de Mircea Albu, probabil că intuiți deja despre ce este vorba: pe scurt, despre crop.

Reducând cadrul nostru la esență și eliminând orice element din scenă printr-un decupaj strâns, putem reconfigura imaginea noastră, obținând o fotografie bună dintr-una care, la prima impresie, nu prezenta prea mare interes.

Este adevărat că, în acest mod, putem obține imagini reușite dintr-unele ce păreau altfel compromise total, de elemente "stinghere" din fundal, sau care au pătruns accidental în cadru; pe de altă parte, însuși autorul recunoaște că orice decupaj presupune o alterare a calității finale a fotografiei, fiind necesară o interpolare a pixelilor rămași, pentru a putea lista imaginea la dimensiunile inițiale. (Să nu mai amintim de controversele prezente în jurul crop-ului, unele agenții de fotografie comercială refuzând chiar să accepte imagini interpolate în proporție de mai mult de 7-10%).

Ultimul capitol al volumului, "Expresie", vine să ne prezinte modul în care unele elemente fotografiate în ocazii diferite pot fi juxtapuse, prin colaj sau prin manipulare digitală, pentru a reda sau pentru a accentua unele trăiri noi. Dacă unele interpretări ale scenelor sunt, inevitabil, interesante, altele vor stârni și cele mai puternice controverse.

Astfel, utilizarea unei imagini înfățișând un foc de tabără și suprapunerea ei peste o cană atârnată lângă o cișmea, sau prelucrarea excesivă a imaginii unui petic de nisip, pentru a sugera uscăciunea accentuată, constituie elemente ce amintesc mai degrabă de pop-art-ul anilor 1970-80, decât de fotografi artistică din prezent, caracterizată de eleganță și minimalism.

Dincolo de aceasta, Fotografia. De la impresie la expresie rămâne un complement util participanților la cursurile foto ale d-lui Mircea Albu - și nu numai lor, ci tuturor celor care doresc să deprindă bazele compoziției fotografice. Deși, de la un punct, la fel ca în cazul echipamentelor foto, veți fi tentați să vă doriți mai mult și în ce privește latura artistică, merită inevitabil să pornim cu toții de undeva, iar un astfel de volum poate constitui tocmai punctul de plecare în explorarea compoziției fotografice.