Forum de Calatorie si Fotografie
Doriți să reacționați la acest mesaj? Creați un cont în câteva clickuri sau conectați-vă pentru a continua.

In jos
lucib
lucib
Membru Distins
Membru Distins
Posts : 565
Points : 1271
Join date : 17/02/2013
Location : Cluj, RO
http://fotografiecluj.blogspot.ro

Episodul 10. Panorame și Planetuțe - pentru situațiile când un cadru nu mai e de ajuns Empty Episodul 10. Panorame și Planetuțe - pentru situațiile când un cadru nu mai e de ajuns

Vin Sept 06, 2013 5:37 pm
Ca să citez un membru al comunității nikoniștilor, există situații când dorim să fotografiem astfel încât "să se vadă tot, tot, tot" - în sensul în care să avem un câmp de profunzime cât mai extins și un unghi de cuprindere cât mai larg. Dacă în fotografia de peisaj câmpul de profunzime nu este o problemă, în condițiile în care oricum utilizăm de regulă diafragme închise, unghiul de cuprindere ne poate crea serioase dificultăți, în special când am risca să ciuntim bazele clădirilor sau vârfurile turlelor, din cauză că nu am avut un obiectivu cu o focală suficient de scurtă.

Putem desigur să ne achiziționăm un obiectiv ultra-larg (cunoscut și ca superangular sau ultra-wide), precum Tokina 11-16 mm sau 12-24 mm, despre care v-am mai relatat. Obținem avantajul unghiului de cuprindere mult mai generos - aproape egalând deschiderea câmpului vizual uman, folosind ambii ochi (104 grade pt. Tokina 11-16 mm, f/2,8, cca. 120, vederea umană).

Episodul 10. Panorame și Planetuțe - pentru situațiile când un cadru nu mai e de ajuns 89156265
(Imagine obținută cu superangularul Tokina 11-16 mm, f/2,8 )

Dezavantajul fotografierii cu obiectivele superangulare este însă că ne vor apărea în cadru și elemente pe care nu le-am dori din prim-plan, precum zone mult prea întinse de asfalt, iarbă sau cer, pe care va trebui să le decupăm ulterior, imaginea rezultată având o rezoluție mai mică. De asemenea, aceste obiective sunt predispuse la distorsiuni geometrice, în special înspre extremitățile imaginilor, ce vor căpăta un aspect boltit, de "doage de butoi" (nu degeaba în engleză fenomenul este descris prin termenul "barreling").

Putem corecta aceste neajunsuri realizând o panoramă: tragem mai multe cadre care, asamblate, să redea întreaga deschidere pe care doream să o redăm, asigurându-ne astfel că am cuprins o întindere semnificativ mai mare decât am putea cuprinde într-o singură imagine. Cu alte cuvinte, putem corecta neajunsul unghiului de cuprindere mai limitat trăgând mai multe cadre și asamblându-le într-o fotografie finală unică.

Spre exemplu, imaginea următoare a fost realizată îmbinând doar 3 poze, toate la focala de 21 mm, pe senzor crop:
Episodul 10. Panorame și Planetuțe - pentru situațiile când un cadru nu mai e de ajuns 95868676
Observăm că ar fi fost imposibil să cuprindem o suprafață atât de mare în cadru fără a investi în obiective suplimentare - iar astfel am cuprins întreaga scenă utilizând mult mai ieftinul (și răspânditul) obiectiv Nikon 18-105 mm.

În plus, dacă utilizăm focale ceva mai strânse, de 35 mm sau peste, vom evita apariția distorsiunilor geometrice specifice superangularelor - fapt ce ne va ajuta și la asamblarea mai precisă a tuturor imaginilor din succesiunea ce compune panorama. Spre exemplu, următoarea panoramă, înfățișând Clujul văzut de la Grand Hotel Italia, a fost realizată din nu mai puțin de 13 cadre, la focala de 55 mm:


Episodul 10. Panorame și Planetuțe - pentru situațiile când un cadru nu mai e de ajuns 91172344
(clic pe imagine pentru a o vedea la rezoluția maximă, pe server-ele Panoramio)



Și, la o adică, dacă unghiul de cuprindere pe orizontală nu ne este de ajuns pentru a cuprinde clădirile dorite pe întreaga lor înălțime, putem recurge la un mic artificiu și realiza o panoramă verticală: vom fotografia cu aparatul în modul portret, asigurându-ne că ne încap în cadru clădirile în toată înălțimea lor și având grijă să păstrăm aceeași linie a orizontului.

Astfel, îmbinând 7 cadre trase pe verticală, la focala de 62 mm, am realizat imaginea de mai jos, înfățișând Clujul la ora albastră:


Episodul 10. Panorame și Planetuțe - pentru situațiile când un cadru nu mai e de ajuns 92448915
(clic pe imagine pentru a o vedea la rezoluția maximă, pe server-ele Panoramio)


Câteva principii de bază ne vor permite să obținem imagini care pot fi asamblate fără probleme în fotografii panoramice:

  • Ne vom hotărî de la bun început asupra modului de fotografiere folosit - menținând aparatul pe orizontală sau verticală și, de preferință, îl vom monta pe un trepied.
  • Stabilim balansul de alb cu care vom trage întreaga serie de fotografii. Aici, începătorii greșesc cel mai adesea: lăsând balansul de alb pe Auto, riscăm să obținem imagini cu tonuri de culoare ușor diferite, fapt ce se va vedea în special la suprafețele de cer - care vor fi mai apoi aproape imposibil de corectat în software, exceptând cazul în care dispunem de fișierele RAW. Pentru a stăpâni mai bine balansul de alb, consultați episodul 6 din cursul foto.
  • Ne asigurăm că menținem o expunere constantă în toate fotografiile. Aceasta nu înseamnă însă într-atât să stabilim niște parametri la început și doar pe aceia să-i folosim, ci să ne asigurăm că toate fotografiile sunt expuse într-o manieră similară. În cazul cel mai fericit, vom reuși acest lucru menținând exponometrul aparatului pe 0, însă există și cazuri în care va trebui să compensăm noi expunerea. Oricum, pentru a evita ca aparatul să ia decizii pe care noi nu le-am dori, este preferabil să fotografiem complet în modul manual.
  • Pentru a evita riscul ca imaginile să fie mișcate, vom declanșa utilizând o telecomandă - detalii despre aceasta în rubrica dedicată, de la secțiunea Accesorii foto.
  • Ne asigurăm că există elemente comune, pe care să le putem suprapune, în fiecare două cadre consecutive pe care le tragem, precum și că toate cadrele din serie sunt focalizate aproximativ la aceeași distanță - ne dorim ca, la baleierea imaginii cu ochiul, privitorul să aibă senzația că vede aievea ceea ce am fotografiat noi.
  • După ce am realizat seria de fotografii, le descărcăm pe PC, unde, dacă am fotografiat în formatul RAW, vom proces toate fișierele cu aceiași parametri, pentru a obține o serie unitară și pornim procesul de asamblare.


Aparatele Canon (nu doar DSLR-urile, ci și compactele) vin la pachet cu software-ul Canon Photo Stitch, optimizat pentru a asambla panorame din fotografiile realizate cu aceste aparate. Personal, nu sunt adeptul soluțiilor oferite de aparatele bridge și mirrorless, de asamblare direct din aparat, preferând controlul sporit al procesării cadrelor pe PC. Imaginile pe care le-ați văzut au fost obținute utilizând funcția Photo Merge Panorama din Adobe Photoshop Elements 9 și controlând, ori de câte ori era necesar, modul exact de suprapunere a straturilor de imagine identificate de program.

Tot ce ne mai trebuie este răbdare și un dram de atenție la editare Smile.


O aplicație ceva mai interesantă a panoramelor o reprezintă planetuțele (sau, în engleză, wee planets). Probabil am văzut cu toții acele imagini sferoidale, ce amintesc prin forma lor de globul pământesc, pe care regăsim însă nu oceane și continente, ci principalele repere turistice dintr-o anumită localitate.

Realizarea acestora, departe de a fi un simplu colaj, pornește în fapt de la o panoramă completă, de 360 grade. Concret, va trebui să tragem atâtea cadre până ce obținem un tur complet de orizont - și să avem grijă, pe cât posibil, să nu obținem jumătate din imagini arse de prezența soarelui în cadru. Astfel, spre deosebire de majoritatea fotografiilor urbane, pentru realizarea plenetuțelor nu este o idee deloc rea să pornim la amiază, când soarele e sus pe cer, sau într-o zi mai noroasă (atunci va trebui însă să avem grijă să păstrăm o expunere unitară în toate cadrele, lucru ce poate fi mai dificil pe vreme foarte schimbătoare).

Am tratat modalitatea tehnică de obținere a planetuțelor în postarea http://www.calatorie-fotografie.net/t68-planetute-cluj-continuarea-acum-cu-nikon-d90-de-pe-trepied-manfrotto-mk393h, astfel că nu mai reiau toate detaliile prezentate acolo, rezumându-vă la a vă prezenta o astfel de imagine, înfățișând reperele cele mai emblematice ale Clujului:

Episodul 10. Panorame și Planetuțe - pentru situațiile când un cadru nu mai e de ajuns 8712406526_7e31e51ba7_c

Voi mai adăuga doar că, dacă omitem pasul oglindirii pe verticală a panoramei aplatizate la forma unui pătrat necesară în obținerea unei planetuțe, putem realiza proiecții stereografice de tip tunel. Acestea avantajează suprafețele mari de vegetație, spre exemplu - după cum puteți vedea în imaginea de mai jos, obținută prin asamblarea a 18 poze:

Episodul 10. Panorame și Planetuțe - pentru situațiile când un cadru nu mai e de ajuns 95869609




Am ajuns astfel la sfârșitul cursului nostru de fotografie, care sper că a fost de folos acelora dintre voi care faceți primii pași în fotografia de călătorie, dar și că am reușit să sintetizez într-un corpus contiguu, acele informații utile și celor mai experimentați dintre voi, preocupați de fotografia urbană și de natură.

Lucrurile nu se opresc însă aici: cursul va conține și o anexă, intitulată Mic memorator fotografic, ce va cuprinde un checklist util pentru ieșirile cu aparatul pe teren, alături de alte câteva sfaturi practice.

"Cărțile din cărți se fac", spunea Nicolae Iorga (împrumutându-se la rândul lui din Wilson Mizner). Așadar, în încheierea periplului nostru prin noțiunile de bază ale fotografiei, în locul unei simple înșiruiri bibliografice, vă voi prezenta acele cărți din care m-am documentat pentru a dobândi cunoștințele de fotografie pe care le dețin în prezent (și care m-au inspirat pentru unele experimente ce încă așteaptă a fi puse în practică), scriind câte o scurtă recenzie a fiecăreia, alături - ori de câte ori este posibil - de date despre unde puteți găsi și achiziționa respectiva carte.
Sus
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum