Uzura aparatelor de fotografiat. Cum aflăm numărul de cadre al unui aparat Nikon, Canon, Sony sau Pentax

Odată cu trecerea la aparatele digitale, pare că nu ne mai costă nimic să facem cantități impresionante de poze. Dacă doar filmul și developarea sa ne-ar costa cca. 0,7 lei pe cadru, pe card-urile de memorie ale aparatelor digitale putem stoca poze fără a mai avea restricții în ce privesc costurile... sau, cel puțin așa se crede.

Din contră, fiecare declanșare a aparatului își spune cuvântul, consumând câte puțin din durata de viață a obturatorului. Aparatele reflex -(D)SLR - funcționează pe principiul următor: fotograful privește exact imaginea captată de obiectiv, aceasta fiind deviată de pe axa optică a obiectivului pe cea a vizorului aparatului, de oglindă, de unde e preluată de pentaprismă sau - pe aparatele entry-level - de sistemul de pentaoglinzi.

La momentul declanșării, oglinda se ridică, iar cele două perdele ale obturatorului pornesc în cursa lor laterală, fanta de lumină ce se formează între ele baleind cadrul și imprimând astfel senzorul fotosensibil cu informația ce duce la formarea imaginii finale. Apoi, oglinda coboară din nou, astfel încât să putem încadra următoarea fotografie. Totul în fracțiuni de până la 1/4000 sau chiar 1/8000 dintr-o secundă, pe aparatele profesionale .

Nu trebuie așadar să ne surprindă că fiecare declanșare a aparatului consumă câte puțin din durata sa de viață. Cea mai frecventă problemă e defectarea mecanismului de rabatare a oglinzii (SQ Unit). Simptomul vizibil: imaginea va fi umbrită în partea superioară; în interval de câteva sute de cadre, umbra - cauzată de ridicarea incompletă a oglinzii - se va extinde, până la punctul la care va acoperi întreg cadrul, aparatul devenind inutilizabil.

Deși eroarea e cea mai frecventă pe aparatele entry-level, nici modelele profesionale nu sunt scutite de probleme: în cazul acestora, o defecțiune ce poate apărea la declanșările frecvente în rafală e blocarea cortinelor obturatorului, ca urmare a desincronizării mișcării lor. Producătorii estimează o durată de viață de cca. 100.000 cadre pentru aparatele entry-level și 150.000 cadre pentru cele profesionale.

În consecință, a cunoaște numărul de cadre a unui aparat e esențial pentru a-i estima durata de viață rămasă, în special când dorim să-l achiziționăm second hand - în același mod în care am privi kilometrajul unui automobil. De fapt, asemeni automobilelor, fiecare aparat are un contor al numărului de cadre realizate cu el, valoarea fiind stocată în tag-ul EXIF al fiecărei fotografii.

Tot ce mai trebuie este să găsim un program capabil a citi aceste informații:

• Pentru aparatele Nikon, lucrurile sunt cele mai simple: ajunge să deschidem ultima fotografie în Irfan View (în prezent, folosesc versiunea 4.33), alegem Image->Information->EXIF Info. Defilăm prin informațiile afișate, iar chiar deasupra câmpului Thumbnails, găsim câmpul de informații Total pictures. Sau dacă dorim să vedem mai multe informații, nu doar numărul de cadre, putem folosi oPanda iEXIF.
  
• Pentru Pentax și Sony, nici Irfan View, nici oPanda iEXIF nu sunt în măsură să ne prezinte numărul de cadre. Putem însă folosi un utilitar gratuit în linie de comandă, EXIF Tool by Phil Harvey. Acesta ne va prezenta un număr impresionant de informații - rândul Shutter Count fiind cel care ne prezintă valoarea căutată. Interesant este că pe Sony-uri, sunt prezente două tag-uri: Image Count - prezentând numărul fotografiilor realizate efectiv - și Shutter Count - numărul acționărilor obturatorului (contorizând inclusiv intrările/ieșirile din Live View).
  
• Pe Canon, putem folosi același EXIF Tool, căutând însă rândul File Index.
  

Putem astfel achiziționa aparatul de fotografiat dorit cunoscând exact cât de uzat este acesta - și, desigur, putem folosi informația privind numărul de cadre pentru a negocia un preț mai bun. Sau putem apela la o consignație foto, unde beneficiem de avantajul testării aparatelor de personal calificat, înaintea expunerii lor pe raft - după cum e cazul la Consignația F64.